Pentru unii ceea ce spune mai jos părintele Emilianos Simonopetritul poate să pară nebunie, după spusele Sf. Apostol Pavel la I Corinteni 1, 18: „Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”
Cuvântul crucii este asimilat aici cu iubirea hristică pe care Dumnezeu ne-a predat-o pentru vrajmașii noștri astfel încât prin El să dobândim mântuirea noastră și a fratelui. Să vedem deci cum răspunde părintele la întrebarea:
E corect să-mi facă orice vrea?
Una dintre marile și, am putea spune, unicele binefaceri ale chinoviei (sau a viețuirii într-o familie mai mare) este că trăiesc împreună mulți oameni, astfel încât fiecare, având un caracter diferit, poate să devină o stâncă în viața ta. Unul cu ocara, altul cu disprețul, al treilea cu observațiile, al patrulea cu refuzul, toți nu fac nimic altceva decât să te pregătească, să te desăvârșească, să-ți deschidă gura inimii ca să poți să te umpli de Sfântul Duh.
Dacă nu există astfel de oameni, atunci nu poate fi vorba să faci ceva în chinovie (în viața ta duhovnicească).
De aceea, Părinții – un motiv este și acesta – voiau ca, înainte de a merge cineva la pustie, să treacă prin chinovie și să facă ascultare și supunere.
Dacă omul nu a învățat să se bucure când i se împotrivește, când îl ceartă, când îl ocărește altul, de îndată ce va ajunge la liniște, va deveni bucuria dracilor. Dacă nu poate să suporte obștea, îl va suporta pe cel viclean care poate să-l înșele?
Dar, poate va spune cineva, dacă fratele meu nu are dreptate? E corect să-mi facă orice vrea?
Desigur, este corect și normal, pentru că omul acționează potrivit cu caracterul lui. După cum lampa luminează, după cum solul susține, după cum pereții ocrotesc de soare și de vânt, tot așa fiecare om acționează potrivit cu ce este el.
Cel nervos se va enerva, cel blând se va purta cu tine cu blândețe, cel bine-crescut îți va vorbi frumos, în timp ce bădarnul e normal să-ți vorbească urât.
După cum la cel bine-crescut nu poți găsi bădărănie, tot așa nici de la bădăran nu poți aștepta politețe. Fiecare își exprimă prin purtarea sa prisosul inimii lui (Mt.12, 34). Nu poate da altceva, nu se poate să-ți dea ceea ce vrei tu.
Dacă unul știe să vorbească numai cu furie înseamnă că așa-i universul lui sufletesc.
Când eu vreau să mi te porți corect e ca și cum aș spune luminii: „Oprește vântul!” sau mesei: „Vorbește!
Omul se exprimă la fel ca tatăl său, ca mama sa, potrivit cu moștenirea lui, cu viața pe care a trăit-o până acum. Toate acestea cad pe mine.
Ceea ce pot eu să fac este să-l accept pe fiecare așa cum este, mai ales când mi se împotrivește, pentru că asta poate să mă facă sfânt.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuire la viața Cuviosului Nil Calavritul, Editura Sf. Nectarie, 2010