Dragă, numai dracul nu se poate mântui. Acesta-i răspunsul. Deci nu mai puneţi nici o întrebare de felul acesta. Condiţia este să se pocăiască.
Dacă a omorât o mie de oameni, se spovedeşte, se căieşte, plânge, Dumnezeu îl iartă. Jertfa de pe Golgota s-a făcut pentru mântuirea lumii, nu numai a unora, pentru toţi. Dacă nu vor, nu vor ei, dar pot să se mântuiască.
Mântuitorul nu S-a răstignit numai pentru o categorie de greşeli, ci pentru tot ce este greşeală pe pământ. Mai mare păcat decât a făcut Iuda nu există, să-L trădezi conştient chiar pe Dumnezeu. Şi totuşi îl ierta şi pe el dacă nu se spânzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este să-i iubească pe fiii lor aşa cum sunt.
M-am dus la o mănăstire unde aveam doi fii duhovniceşti, aduşi de mine la mănăstire, şi i-am întrebat: “Cum canonisiţi?”. Zice: “Noi, pe cei cu douăzeci de avorturi nu-i dezlegăm de păcate!”. “Şi ce faceţi cu ei, îi trimiteţi la Arsenie?” Nu-l împărtăşeşti imediat, dar de dezlegat îl dezlegi.
– Când e vorba de oameni care nu părăsesc păcatul, tot îi dezlegaţi?
– Dezleg de câte ori vin şi se spovedesc că n-au respectat. Dacă un om nu merge la Liturghie Duminica – el, de fapt, spune că îl întreb eu, nu vine să-mi spună că nu merge Duminica la biserică -, în cazul acesta eu nu-l dezleg şi-l pun în situaţia să meargă şi-apoi se prezintă şi stăm de vorbă, după ce-mi face dovada că merge! Eu n-am cum să nu-l dezleg, că el se spovedeşte că n-a fost, ca un păcat. Dar îi spun marea lui greşeală de a nu se duce la biserică şi-i explic puţin importanţa Sfintei Liturghii, că-l umple de har.
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 131-132