Dacă urmarea voastră nu va fi după puterea Sfintei Scripturi, atunci nici spre un folos nu vă va fi vouă toată munca şi nevoinţa vieţii voastre. Au nu ştiţi că urmarea dreaptă, după puterea Sfintei Scripturi, cap este?
Iar dacă capul va fi tăiat, ce folos de trup? Adică, dacă va fi urmarea împotrivitoare asupra Sfintei Biserici şi asupra puterii Sfintei Scripturi, ce folos va fi de multa nevoinţă? Că măcar şi pe morţi de va învia, unul ca acesta nu se va mântui.
Pentru aceea, dacă vrei să te mântuieşti, să te lipeşti cu tot sufletul către citirea cărţilor. Aceasta să vă fie neîmprelestit învăţător, şi cu întrebarea celor iscusiţi îndreptându-vă pe voi în calea mântuirii, că într-alt fel a se mântui nu se poate.
Că aşa grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu se poate a se mântui nimenea, dacă nu se îndulceşte des cu citirea cea duhovnicească”.
Iar Sfântul Vasile cel Mare învaţă: „Să înveţe stareţul pe fraţi după puterea Sfintei Scripturi, iar dacă nu, atunci va fi mincinos martor spre Dumnezeu şi fur de cele sfinte”.
Şi Marele Anastasie Sinaitul grăieşte: „Pentru aceea datori suntem întru toate ce grăim şi facem a avea arătare din Dumnezeiasca Scriptură, ca nu cumva, cu obiceiurile omeneşti împrelestindu-ne, să cădem din calea cea dreaptă; şi vom cădea în prăpastia pierzării”.
Şi iarăşi grăieşte: „Ni se cade nouă cu frică şi cu dragoste să ne învăţăm întru Dumnezeieştile Scripturi şi să ne ridicăm pe sine, şi unul pe altul, cu pomenirile Sfintelor Scripturi“.
Iar Sfântul Marele Nicon Mavrioriu scrie aşa: „De vreme ce nu ispitim [cercetăm] cu smerenie şi cu dreaptă minte, ziua şi noaptea, cu frica lui Dumnezeu Sfintele Scripturi, ne abatem de tot din calea cea dreaptă către mireneasca şi trupeasca poftă şi urmare, şi departe suntem de la Dumnezeu.
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur grăieşte: „Pentru aceea, trebuie multe rugăciuni, şi totdeauna învăţătură a Dumnezeieştilor Scripturi, ca focul relelor patimi să-l stingă şi fumul întunecării lumeşti să-l risipească; că rugăciunea şi citirea sfintelor cărţi pe noi ne foloseşte ca nimic alta, dacă aceasta o facem cu trezvire. Că aceasta este hrana sufletului, aceasta este împodobirea, aceasta este viaţa şi ridicarea minţii şi întărirea. Spre acest lucru totdeauna să ne întărim şi spre aceasta să ne sârguim”.
Aşijderea şi toţi Sfinţii Părinţi ne învaţă pe noi, ridicându-ne către citirea cea cu osârdie a cărţilor.
Una sau două cărţi nu sunt de ajuns pentru citirea cea către îndreptarea sufletească. Că și albina nu numai dintru una sau două, ci din multe florişoare adunând dulceaţă, miere face. Aşijderea şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi, dintru una se îndreptează pentru sfânta credinţă a urma drept, dintr-alta de pustnicie şi din alta de ascultare. Şi pe scurt a zice, dintru învăţăturile multor Sfinţi Părinţi, se îndreptează omul către viaţa Evangheliei. Şi pentru rugăciunile sfinţilor acelora ce cu Duhul Sfânt au făcut cărţile, scapă şi din urmarea cea împrelestită şi împotrivitoare Sfintei Biserici şi se îndreaptă în calea mântuirii, scăpând de mult împletitele vicleşuguri ale diavolului, cu bun darul lui Hristos.
Sf. Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, vol. 2, Ed. Doxologia, Iași, 2010