Astăzi au venit vreo două-trei studente și mi-au spus: ,,Părinte, faceți rugăciune să trecem la examene”. Iar eu le-am spus:,,Mă voi ruga să treceți la examenele curăției”. „Ăsta este lucrul de bază. Toate celelalte se rânduiesc după aceea”.
Nu le-am spus bine? Da, astăzi e mare lucru să vezi pe fețele tinerilor modestia, curăția! Lucru foarte mare!
Vin unele tinere, sărmanele, cu inimile rănite. Trăiesc în neorânduială cu diferiți tineri și nu înțeleg că scopul acelora nu e curat și se consumă: ,,Ce să fac, Părinte?” – mă întreabă.,,Cârciumarul e prieten cu bețivul, dar nu-l ia de ginere pentru fata lui”.
,,Să rupeți legăturile. Dacă vă iubesc cu adevărat, vor prețui asta. Dacă vă uită, înseamnă că nu vă iubesc cu adevărat, iar voi veți răscumpăra vremea.”
Vicleanul exploatează vârsta tânără, care are pe deasupra răzmerița trupească, și încearcă să-i distrugă pe tineri în această perioadă dificilă prin care trec. Mintea nu este coaptă, există o mare lipsă de experiență, iar depuneri duhovnicești deloc.
De aceea tânărul trebuie să simtă mereu nevoia sfaturilor celor mari, la această vârstă critică, ca să nu alunece pe panta dulce a povârnișului lumesc, care după aceea va umple sufletul de neliniște și-l depărtează veșnic de Dumnezeu.
Înțeleg că pentru un copil normal nu este ușor să se afle încă din tânăra vărstă într-o astfel de stare duhovnicească încât să nu facă distincția: ,,NU MAI ESTE PARTE BĂRBĂTEASCĂ ȘI FEMEIASCĂ” (Gal.3, 28). De aceea Părinții duhovnicești recomandă să nu petreacă băieții cu fetele, oricât de duhovnicești ar fi, pentru că vârsta este aceea care nu ajută și diavolul explotează tinerețea. De aceea mai de folos este ca tânărul să fie considerat chiar și prost de fete (sau fata de băieți) pentru înțelepciunea și curăția lui duhovnicească, și pentru a putea duce această cruce grea. Așadar în această cruce se ascunde toată puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu și atunci tânărul va fi mai puternic decât Samson (Împ.3, 9-12).
Este adevărat că lumea, din păcate s-a stricat, căci ori pe unde ar trece un suflet care vrea să se păstreze curat se va murdări. Cu diferența că Dumnezeu nu va cere același lucruri ce le-a cerut în vremea veche de la un creștin ce voia să se păstreze curat. E nevoie de sânge rece și tânărul să facă tot ce poate: să se nevoiască spre a evita pricinile păcatului și Hristos va ajuta de acum înainte. Dragostea dumnezeiască, dacă se va sălășui în sufletul lui, este atât de fierbinte încât are putere să ardă orice dorință și imagine necurată.
Un tânăr mi-a spus că a mers la Patmos să se închine și diavolul i-a întins o cursă. Cum mergea el o turistă s-a repezit la el și l-a îmbrățișat. Acela a îmbrâncit-o și a spus: ,,Hristoase al meu, eu am venit să mă închin; n-am venit să fac dragoste!” – și a fugit. Seara, la hotel, în vremea rugăciunii sale, L-a văzut pe Hristos în lumină. Ați văzut de ce s-a învrednicit pentru o îmbrâncitură?
Altul se nevoiește ani întregi și face nevoință, și dacă se învrednicește de așa ceva.
Și acesta a văzut pe Hristos, numai pentru că s-a împotrivit ispitei. Firește, lucrul acesta l-a întărit foarte mult duhovnicește. După aceea a văzut pe Sfânta Marcela, pe Sfântul Rafail, pe Sfântul Gheorghe de două-trei ori.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Cuvinte duhovnicești vol. I, Editura Evanghelismos, București 2000.