Oare noi nu avem probleme cotidiene? Putem să ne ocupăm numai cu rugăciunea? S-ar părea că această cerință este imposibil de îndeplinit. Nu, ea poate fi îndeplinită, fiindcă Domnul Iisus Hristos nu cere nimic imposibil de îndeplinit de la noi.
A te ruga neâncetat nu înseamnă doar a sta la rugăciune, a citi rugăciuni, a face metanii, a merge mereu la biserică.
A te ruga neâncetat poți oriunde și oricând; trebuie doar ca în inimile noastre să existe mereu starea de rugăciune. Trebuie ca inima noastră să fie mereu plină de zdrobire pentru nevrednicia și păcătoșenia noastră, să fie plină de frică în fața măreției lui Dumnezeu, pe Care neâncetat Îl mâniem. Și, dacă această dispoziție sfântă nu ne va părăsi niciodată, atunci ne vom ruga mereu și oriunde, cu toate problemele noastre cotidiene, în timp ce ne îndeplinim activitățile zilnice, în timp ce practicăm meseria noastră, în timp ce lucrăm pământul. Ne vom ruga și atunci când ne cheamă să dăm socoteală cei care sunt la conducere și, stând în fața ușilor lor, vom înălța în tăcere ruga spre Dumnezeu, cerând apărare.
În timpul oricărei activități, întotdeauna și oricând ne putem ruga: trebuie doar să existe dorință să te rogi, ca inima să fie îndreptată neâncetat către Dumnezeu, și atunci această cerință apostolică este împlinită.
Noi toți suntem mai puțin ocupați decât Sfântul Proroc David. El doar era regele Israelului și de dimineață până seara se ocupa cu mulțimea activităților de stat, era împovărat de griji pentru buna organizare a vieții poporului său. Când avea el timp să se roage? Dar priviți cum se roagă: Cu lacrimi am mâncat pâinea mea ziua și noaptea. Mereu vărsa lacrimi Sfântul Proroc și lacrimile îi inlocuiau pâinea. Zi și noapte înălța rugăciuni lui Dumnezeu și, dupa cum se știe, a scris o mulțime de psalmi, toți aceștia constituind rugăciuni către Dumnezeu. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu cu lacrimi. Iată cum se ruga el – stând în așternut, spăla patul cu șuvoiul lacrimilor sale. În miez de noapte m-am ridicat ca să mărturisesc Ţie despre judecățile dreptății Tale. El Îl preamărea pe Dumnezeu în timp de noapte, fiind toată ziua împovărat de grijile împărătești.
Noi oare, cei care suntem mai puțin împovărați de griji, nu putem găsi timp pentru a-I înălța lui Dumnezeu suspinurile și lacrimile noastre? Trebuie să ne rugăm nu doar cu cuvintele rugăciunilor învățate, ci ca din prea-plinul inimii noastre gura să vorbească. Trebuie ca în tăcere, din inimile noastre, să înălțăm rugăciuni lui Dumnezeu, așa cum le înălța Sfânta Ana, mama Prorocului Samuel. Ea era stearpă și suferea și se căznea cu nerodirea sa, își dorea foarte mult să aibă un copil. Și iată, o dată a mers în templul din Ierusalim. Stând în genunchi îl ruga pe Dumnezeu să-i dăruiască un fiu, și I-a făgăduit că îl va închina pe acesta Lui. Se ruga fără cuvinte, doar buzele i se mișcau încet. Cu toată inima, cu tot sufletul ei înflăcărat râvnea spre Dumnezeu și Îl ruga, Îl ruga neâncetat, fără cuvinte, doar cu suspinurile inimii ei.
Așa se ruga și Sfântul Proroc Moise, rugându-L pe Domnul să schimbe cumplita pedeapsă a poporului lui Israel care i-a fost pregătită. Tăcând, cu toată inima sa înaltă rugăciuni lui Dumnezeu. Buzele lui nu se mișcau, cum se mișcau buzele Sfintei Ana. Iar Domnul i-a spus: De ce strigi către Mine, Moise? Moise tăcea, dar rugăciunea lui înflăcărată, rugăciunea fără de cuvinte a inimii se înălța la Dumnezeu ca un suspin dureros, plin de tristețe.
Vedeți cum se poate ruga cineva? Esența rugăciunii este aceea ca toata inima să fie îndreptată către Dumnezeu în cererile noastre, pentru ca rugăciunea să fie plină de credință și de nădejde neîfruntată. Dar oare așa se roagă cei mai mulți dintre noi? Nu! Rugăciunea noastră este de obicei doar repetarea cuvintelor învățate, și, repetând aceste cuvinte în mod obișnuit, noi nu ne rugăm deloc cu duhul, iar cuvintele rugăciunii le pronunțăm mecanic, fără să ne gândim la ceea ce cerem.
Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, București, 2009