Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, și de cea la dreapta, adică spre nevoințele din cale-afară de aspre, și să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împarateasca, adică pe calea vieții cu măsură, a nevoinței cu măsură.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepților e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia plutește cu bine.

Cu adevărat, viața noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcatură. Dacă corabia este goală, se pornește vântul și ea se răstoarnă în scurtă vreme.

Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar și atunci când nu sunt valuri și nu e vant – iar dacă se pornesc valurile și vântul, se va cufundă fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri”.

La fel să gândești și cu privire la nevoințe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povara mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni și te vei nevoi însa după putere, vei rămâne slobod de nenorociri.

Să știi: calea împărătească înseamnă nevoințe cu măsură, viață cu măsură și conștiința curată. Astfel, câte puțin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară și vei ajunge în Rai.

Sfântul Dimitrie al Rostovului, Calea împărătească, Învățături și pravile de rugăciune, Editura Sophia