Duminica Sfântului Ioan Scărarul. De ce a rânduit-o Biserica în mijlocul postului ca cea mai sfântă icoană, ca toţi să privească la ea? Ioan Scărarul. Cine este el? Omul care a ajuns să vadă şi a scris despre Scara Raiului.
A ajuns să vadă suişul omului din iad până la Ceruri, în Rai. El a ajuns să vadă scara de la pământ la Ceruri, scara care se întinde din adâncurile iadului omenesc până în vârful Raiului. A ajuns să vadă şi a scris. Foarte educat, foarte învăţat! Şi-a condus sufletul pe cărările lui Hristos, i-a călăuzit pe toţi din iad până la Rai, de la diavol la Dumnezeu, de la păcat la nepătimire. Şi cu dumnezeiasca înţelepciune, ne-a descris toate acestea, ne-a descris ce ajunge să trăiască omul, luptându-se cu fiecare diavol ascuns în spatele păcatului.
Scara Raiului – ce este aceasta? Acestea sunt sfintele virtuţi, sfintele virtuţi evanghelice: smerenia, credinţă, postul, blândeţea, răbdarea, bunătatea, bunăvoinţa, milostenia, dragostea adevărată, iubirea lui Hristos, mărturisirea lui Hristos, pătimirea pentru Domnul Hristos. Iată şi încă multe alte sfinte virtuţi ale Noului Legământ.
Fiecare poruncă a Domnului Hristos – aceasta este virtutea, frate. De pildă, împlineşti, oare, porunca Să referitoare la post, o ţii? Postul este sfânta virtute, treaptă pe scara de la pământ la Ceruri. Fiecare virtute este un mic Rai, fiecare virtute educă sufletul, îl împărtăşeşte de binecuvântare, face să se pogoare în suflet desfătarea cerească şi dumnezeiască. Fiecare virtute este treaptă de aur şi de diamant pe scara mântuirii tale, care se întinde de la pământ la Ceruri, se întinde între iadul şi Raiul tău. Fiecare virtute…
Da, Scara Raiului depinde de tine. Dacă postesc cu străpungere, cu evlavie, cu plâns, cu lacrimi, şi mai apoi întrerup acestea, iată, am început să construiesc scara de la pământ la Ceruri şi eu însumi am frânt-o şi am distrus-o. Tu deseori posteşti, te înfrânezi de la orice hrană materială. Dar, iată, îngădui că în cursul postului să-şi facă sălaş în sufletul tău păcatul, să ţi se semene în suflet diverse gânduri, dorinţe necurate. Al tău este să le respingi de îndată de la tine prin rugăciune, prin plâns, prin citire, prin orice nevoinţă. Dar dacă vei posti material, iar duhovniceşte ţi-ai hrănit sufletul cu oarecari păcate, sau cu patimi ascunse, iată, scara postului pe care începi să o înalţi de la pământ la Ceruri, singur o dărâmi, singur o distrugi.
Totul este pregătit pentru tine şi pentru mine: nouă Fericiri, nouă sfinte virtuţi evanghelice, acesta este postul evanghelic, Evanghelia Sfântului Ioan Scărarul. Virtutea, frate, marea virtute. Greaua nevoinţă a postului, rugăciunea, smerenia, Domnul a făcut-o cunoscută ca fericire.
Sfinţii Părinţi învăţa despre opt sfinte virtuţi de căpătâi şi despre opt patimi de căpătâi. Leacul împotriva mândriei ca patimă este smerita ta cugetare; împotriva lăcomiei stă înfrânarea; împotriva iubirii de arginţi stă iubirea de Dumnezeu şi dispreţuirea tuturor lucrurilor pământeşti. Aşa cum învaţă Sfânta Biserică, noi cunoaştem toate acestea din experienţă, construind scara Raiului în noi. Tot astfel ştim, şi ne învaţă şi Sfântul Ioan Scărarul că, trăind în păcate şi patimi, ne construim nouă înşine scara care ne coboară, ne prăvăleşte în iad.
Dar Bunul Dumnezeu ne dăruieşte o minunată pildă: în mijlocul postului, iată pilda Sfântului Ioan, cel măreţ, cel minunat, cel sfânt; cu totul strălucind de sfintele virtuţi evanghelice, îl privim cum urcă curajos şi înţelept scara Raiului, aşezată între pământ şi Cer. El ne este pilda nouă, creştinilor, că învăţător, că o călăuză sfântă de la iad la Rai, de la diavol la Dumnezeu. Iată-ne povăţuitorul duhovnicesc, făcătorul de minuni, marele nevoitor.
Fie că milostivul şi marele Sfânt Părinte Ioan Scărarul să ne fie călăuză sfântă în acest Post Mare; sfânta călăuza în fiecare virtute, în rugăciune, dragoste şi în toate celelalte virtuţi evanghelice; ca fiecare dintre noi să ne construim scara Raiului pe parcursul acestui post şi să ajungem la Sfânta Înviere a lui Hristos, la acea desăvârşire a tuturor desăvârşirilor, la bucuria tuturor bucuriilor, şi să ne înălţăm sufletele în desfătarea Raiului.
De aceea, fraţii şi surorile mele, fie ca fiecare zi a vieţii noastre, şi acum şi după ce vor fi trecut şi Pastile, să ne fie zi în care vom urma Sfântului povăţuitor duhovnicesc, lui Ioan Scărarul; ca el să ne conducă şi să ne călăuzească în luptele noastre împotriva tuturor păcatelor, spre dobândirea sfintelor virtuţi; pentru că, prin al său ajutor, să ne construim scară şi, urmând lui, să ajungem în Împărăţia Cerurilor şi în Rai, unde strălucesc toate desfătările cereşti, toate bucuriile veşnice; ca acolo împreună să-L slăvim pe Cel ce stăpâneşte peste toate aceste bunătăţi, pe Veşnicul Împărat al Cereştii Împăraţii, pe Domnul Hristos, Căruia fie-I cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre veşnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013