Vrăjmaşul năvăleşte cu putere asupra voastră. Asta se vede din faptul că amândorura vă place să vă rugaţi, dar smerenia de care este nevoie pentru aceasta nu aţi dobândit-o, pe cât se vede. Şi reiese că prin rugăciune n-aţi făcut decât să-l întărâtaţi pe vrăjmaş, dar neavând destulă smerenie nu aveţi împotriva lui arma trebuincioasă.
Cuviosul Filotei Sinaitul spune în al 13-lea cap: „Avem trebuinţă de mare smerenie, dacă ne îngrijim cu adevărat de păzirea minţii în Domnul- în primul rând faţă de Dumnezeu şi în al doilea rând faţă de oameni… fiindcă avem de purtat război cu demonii cei mândri şi nerecunoscători faţă de Dumnezeu”.
Şi Cuviosul Isihie presviterul, în al 20-lea cap, spune că cel ce se nevoieşte trebuie să aibă clipă de clipă luare-aminte şi smerenie la rugăciune, întrucât are a se lupta cu dracii cei mândri, şi are ajutorul lui Hristos în mâinile inimii pentru că Domnul îi urăşte pe cei mândri.
Citiţi şi singure în Filocalie cele două capete sus-pomenite. Mai întâi de toate, cercetaţi-vă inima să vedeţi dacă nu se ascunde în suflet, fie şi într-o mică măsură, gândul şi părerea că trăiţi mai bine decât alţii. Un asemenea gând vădeşte limpede în noi trufaşa părere de sine, pentru care, după cuvântul Sfântului Isaac Sirul, şi este îngăduit războiul curviei şi chinuirea de către draci cu acest război.
Sfântul Ambrozie de la Optina- Învăţături duhovniceşti, Editura Sophia, 2010