În ceasul în care ne vom da sufletul, îngerii îl vor despărți de trup și îl vor urca în văzduh. Atunci toate puterile întunericului vor veni la vămile văzduhului, îl vor înconjura și îl vor cere ca niște turbați. Ei, vor găsi atunci ceva asupra lui? Vor găsi oare fapte rele și voi proprii pe care le-a împlinit în lume și pe care nu le-a îndreptat prin pocăință, nu le-a nimicit prin harul lui Dumnezeu?
Dacă da, atunci îngerii nu îl vor ajuta. Faptele ajută! Vedeți, faptele îl însoțesc pe om când pleacă din lume, faptele și gândurile lui.
Să cugetați așa: „Acum fac acest păcat din nepurtare de grijă. Da, nu mă vede nimeni, dar îl voi lua cu mine, iar când voi pleca din această viață, mă vor prinde diavolii pe cale!”
Să fiți încredințați că nimic din ce facem în această lume nu se pierde. Ceea ce face cineva aici, va găsi dincolo. Ceea ce seamănă aici, va secera. Dacă veți conștientiza aceasta, veți avea mai multă luare-aminte.
Gheronda Iosif Vatopedinul, Un surâs din veșnicie, Efrem Vatopedinul, editura Bonifaciu 2021, p. 587