Fii mereu blând și răbdător cu toți care-ți greșesc, și să nu judeci niciodată pe frații ce ți-au greșit, ci mai degrabă să-i ierți, să-i privești cu milă și îngăduință, să te rogi pentru ei, și poate o să ajuți la vindecarea sufletului lor bolnav!
Așa procedează cu tine Tatăl tău Ceresc! Așa că de fiecare dată când cazi, ridică-te din nou și odată cu ridicarea, caută iertare! Nu ascunde întristarea în inima ta, căci întristarea și deznădejdea sunt bucuria celui rău. Îți umplu sufletul cu amărăciune și dau naștere multor rele. Pe când mintea cuiva care se pocăiește spune: ”Am păcătuit! Iartă-mă, tată!” și degrabă alergând la părintele tău duhovnicesc, fă spovedanie curată, plânge-ți căderea și păcatul cu părere de rău, și el te va dezlega de tot păcatul, iar sufletul tău va fi din nou ușor și liniștit! Alungă suferința prin spovedanie și baia lacrimilor, iar Părintele Ceresc te va curăți, ridica și întări din nou.
Tu îi vei spune: “Doamne, sunt un om slab și păcătos! Te-am supărat și-mi pare rău! Iartă-mă, de mai poți…!”
Și Glas de mângâiere tu vei auzi: „Cu adevărat, copilul meu așa este. Ești slab și nepriceput… dar te străduiești și de câte ori cazi, tot la Mine te întorci cu lacrimi și păreri de rău. Și Eu întotdeauna am să te ridic. Așa că, prinde curaj! Alături până la sfârșit Eu îți voi fi!”
Sfântul Iosif Isihastul