Liturghia este o litanie, o procesiune către jertfelnic, o călătorie către cer. Când facem procesiunea sfântului ocrotitor al cetăţii noastre, îi purtăm icoana, moaştele, ripidele şi mergem în piaţă, ca să-l lăudăm pe sfânt. Tot aşa şi Liturghia noastră este o litanie, o călătorie către cer. Dacă mă aflu la Liturghie înseamnă că am intrat cu adevărat, nu imaginar, pe calea care duce la cer.
Aţi observat că atunci când are loc o eclipsă de soare, străzile se umplu de copii şi oameni mari, care ţin în mână o sticlă afumată prin care se uită la soare? Asta este Liturghia. Este o pironire a privirii noastre, a inimii noastre în Cel care Se află pe tron sus, în cer. Viaţa mea se învârte în jurul lui Hristos. Pentru mine doar un singur lucru are valoare: împărăţia cerurilor.
Aşadar trebuie să ne părăsim familia, serviciul, copiii şi să dăm buzna mereu la Liturghie? Nu, dragii mei! Priviţi cât de mare este iubirea şi înţelepciunea lui Dumnezeu! Toate întâmplările vieţii noastre zilnice pot să ne ducă în împărăţia lui Dumnezeu, să devină poduri care ne duc în ea. Toate sunt în stare să exprime iubirea noastră pentru Dumnezeu! Iubirea pentru nevasta ta, jertfele pe care le faci pentru copiii tăi, truda ta zilnică, osteneala ta, frământările tale, lacrimile tale, amărăciunile tainice ale vieţii tale, pe toate acestea le arunci în împărăţia cerurilor. Dumnezeu ţi le sfinţeşte şi îţi dă putere să străbaţi toată săptămâna. Toate acestea ocupă un loc şi o vrednicie înaintea lui Hristos, ajunge să nu uităm de scopul nostru, capătul nostru este împărăţia lui Dumnezeu, iar sufletul nostru să înseteze pentru ea. Ţelul nostru să fie El, patria noastră să fie cerul. Asta înţelegem atunci când zicem „Amin”: „Da, Părintele meu ceresc, primesc tot ce îmi spui, călătoria mi-am început-o, am intrat pe drumul care mă duce la cer. Nu mă voi opri până nu voi ajunge acolo unde eşti Tu.”
Prin urmare, în Liturghie călătorim către împărăţia lui Hristos şi, în acelaşi timp, ne aflăm în ea. Hristos ne-a suit la cer sau, mai bine-zis, a coborât cerul în Biserica noastră. Toate bunurile, mântuirea noastră, sfinţenia, smerenia Lui, harurile Lui în general, ni le va da ca pe o zestre în biserică.
Pentru noi Liturghia este o logodnă. După cum porţi inelul de logodnă şi el reprezintă făgăduinţa căsătoriei, tot aşa Liturghia înseamnă că mă însoţesc cu Hristos, Care îmi făgăduieşte că, de rămân credincios, mă va duce cu siguranţă în împărăţia cerurilor. Aici deci, dragii mei, se realizează acest adevar atât de mare.
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la sfintele slujbe, Editura Sf. Nectarie, pp.158-160