Chiar dacă obosesc la rugăciune în înfățișarea mea înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu‑L cunosc pe Dumnezeu, chiar dacă moțăi, sau nu înțeleg, sau îmi fug cuvintele rugăciunii, sau trăiesc în mii de întunecimi, sunt sigur că în această neștiință a mea, în orbecăiala mea, în acest întuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu mă aude, Dumnezeu mă vede, Dumnezeu este de față.
Liturghia noastră, dragii mei, este o logodană cu Hristos, o nuntă. Ne duce în împărăția Lui. Apoi vom ieși din nou ca să mergem la casa noastră cu patimile noastre, cu păcatele noastre, cu mizeriile noastre. N‑are nicio importanță! Vom merge iarăși la Liturghie, Îl vom răpi iarăși pe Hristos, ne va îndumnezei din nou.
Și astfel, printr‑o luptă continuă, printr‑o călătorie continuă, înainte fiind preotul, iar înapoia lui noi, vom ajunge în Împărăția cerurilor. Mergem la Liturghie cu acest dor? Atunci ne‑am asigurat Împărăția cerurilor.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri şi Cateheze – Vol.I, Editura: Sfântul Nectarie, 2020
♥️❤️♥️