Părinte, Dumnezeu, Care ştie mai înainte de naştere cine se mântuieşte, de ce nu sileşte pe om să meargă pe calea mântuirii?
Da, Dumnezeu ştie toate mai înainte de naşterea noastră. El ştie care din oameni se vor mântui şi care se vor osândi. Dar nu le hotărăşte toate mai dinainte, ci lasă la voia lor liberă. Că dacă l-ar sili pe om pe calea mântuirii, i-ar răpi libertatea şi voinţa, şi omul nu ar mai avea nici o plată dincolo. Adică, omul şi-ar pierde calitatea sa de om, de fiinţă liberă şi, deci, şi-ar pierde şi răsplata şi mântuirea. Că Dumnezeu nu este spărgător de uşi, ci numai bate la uşa inimii fiecăruia, iar a deschide este în voia liberă a omului. Auzi ce zice Domnul: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
Iată, dar, că Dumnezeu nu forţează uşa, adică voia liberă a omului. Dumnezeu ştia mai dinainte că cetatea Ninive se va pierde pentru răutăţile sale, dar nu a hotărât pierderea ei mai dinainte, aşteptând întoarcerea oamenilor. Întoarcerea lor la pocăinţă a întors spre bine şi hotărârea lui Dumnezeu (După Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre pocăinţă, din „Împărţire de grâu”).
Aşadar, rămâne la voia omului de a se încununa sau a se osândi, căci Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (Isaia 45, 22; Matei 18, 14; Ioan 3, 16; Tim. 2, 4; 3, 4; II Petru 3, 9) La mântuirea fiecăruia dintre noi se cere o singură condiţie: unirea voii noastre cu voia lui Dumnezeu, şi atunci niciodată nu ne vom osândi.
(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 104-105)