Fiindcă mintea nu poate sta prea multă vreme încordată, rânduiala de rugăciune este presărată cu citiri din Sfintele Scripturi: din Proroci, de la Facere și înțelepciunea lui Solomon, precum și din cuvintele marilor nevoitori, luptători și povățuitori duhovnicești: Efrem Sirul, Ioan Scărarul și Teodor Studitul.

Sfântul Efrem Sirul, alăuta Duhului Sfânt, ne fericește pentru buna îndrăzneală a luptei și pentru Raiul care așteaptă pe cei ce bine se nevoiesc. Fericește pe toți iubitorii de virtute, ca să ne îndemne a-i urma, și ticăloșește pe cei leneși și nepăsători, ca să ne plece spre umilință, spre râvnă și spre lacrimi.

Sfântul Ioan Scărarul, preaiscusitul în războiul cel nevăzut, ne arată ca într-o oglindă chipul de nevoință, meșteșugurile drăcești, înlănțuirea virtuților și a patimilor, cum să ne cunoaștem pe noi înșine și vicleșugurile celui potrivnic, și cu multă iscusință ne conduce și ne urcă pe scara desăvârșirii, de la cele pământești la cele cerești.

Iar marele povățuitor al vieții de obște, cu untdelemnul cuvintelor sale, ne povățuiește îndeosebi în luptele mântuitoare ce trebuie să le ducem în viața de obște.

Astfel, mintea odihnită și luminată prin cuvintele duhovnicești se înalță și mai cu avânt la rugăciune, iar curăția prin rugăciune se adâncește mai deplin în cunoaștere duhovnicească.

Așa s-au desăvârșit toți marii nevoitori ai vieții duhovnicești și ne-au lăsat cele de urmat: post și nevoințe, cunoștință duhovnicească și rugăciune care împreună alcătuiesc meșteșugul războiului celui nevăzut, știința înnoirii omului, care se lu­crează îndeosebi în această vreme.

Numirea generală de „post” nu se restrânge numai la o oprire de la bucate, ci arată această întreagă lucrare înnoitoare a omului întreg, suflet și trup. De aceea stihoavna Vecerniei de luni spune: „Să postim post primit, bine-plăcut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevărat și bine primit”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne întreabă: „Postești? Arată-mi-o prin fapte! Cum? Vezi un sărac, ai milă de el; un dușman, împacă-te cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura și stomacul să postească, rămânând curate de răpire și de lăcomie; picioarele nealergând la priveliștile cele urâte, ochii neprivind cu ispitire frumuseți străine, gura să postească de sudalme și de vorbiri rușinoase…”.

Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Doxologia, 2012

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.