Merită să povestim aici o minune care arată marea îndrăzneală la Dumnezeu a Sfântului Iosif, dar şi nevoința lui aspră. Pe când el şi Părintele Arsenie se nevoiau la Schitul Sfântul Vasile, s-au hrănit o vreme numai cu posmagi. Cu toate că porţia lor zilnică era fixă, Părintele Arsenie bagă de seamă că posmagii se terminau repede, ceea ce însemna că cineva îi fura. Şi a descoperit că erau şoarecii. I-a zis despre aceasta Sfântului Iosif, iar el i-a răspuns:
– Aha, aşa fac?!… Las’ că le arăt eu lor!
Drept urmare, seara a făcut „o sinaxă” cu şoarecii. I-a chemat la el şi le-a zis:
– Uite ce este, de acum înainte nu o să ne mai furați posmagii! O să pun aici, în partea asta, porția voastră, iar de aici încolo este porția noastră. Voi o să luați numai din partea voastră. Nu aveți binecuvântare să luați de la noi!
Şi aşa au făcut. Şi nu este lucru de mirare, căci oamenii lui Dumnezeu, care au ajuns la starea de dinainte de cădere, pot să poruncească până şi necuvântătoarelor.
Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie, Ed. Bonifaciu 2021