Cea mai mare suferință a omului nu este durerea din trup, ci lipsa de sens, golul din suflet, neputința de a iubi și a fi iubit. Și acest gol nu-l umple nimeni altcineva decât Dumnezeu. Nu-l umple succesul, nu-l umple nici familia, nici realizările. Toate acestea sunt bune, dar dacă sunt fără Hristos, devin poveri, surse de neliniște și îngrijorare.
De aceea, sufletul trebuie să învețe să trăiască din prezența lui Dumnezeu. Nu din emoții, nu din aprecieri, nu din ce-i reușește, ci din întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune. Să te hrănești cu Cuvântul Lui, să te sprijini pe Crucea Lui, să-I dai Lui poverile tale.
Când începem să facem asta, ne schimbăm profund. Nu mai cerșim atenție, nu mai vrem să fim pe placul tuturor, nu ne mai îngrijorăm exagerat. Căpătăm o libertate interioară care nu vine decât din iubirea adevărată, iubirea care nu cere nimic, dar dă totul: iubirea lui Dumnezeu.
Maica Siluana Vlad