Smerenia o dobândim în dar de la Domnul pe măsură ce o cerem şi împlinim poruncile Lui, demascând mereu acel insidios „m-ai văzut?” (slava deşartă) şi mulţumind lui Dumnezeu pentru orice faptă care ni se pare bună, pricepând că nimic nu putem face fără El. Învaţă să nu ripostezi, să nu te justifici, să nu ai ultimul cuvânt, să te rogi pentru cei care te jignesc, să accepţi că te poţi înşela chiar şi când eşti sigură-sigură că ai dreptate… Să te bucuri că eşti, să te bucuri că eşti mică! Apoi, poruncile şi Rugăciunea te vor învăţa mereu mai mult.
Ca să-L iubeşti mai mult pe Dumnezeu, trebuie să fii cât mai mult timp cu El. Învaţă să-I arăţi şi să-I povesteşti tot ce faci, tot ce simţi, tot ce gândeşti. Cineva învăţa că numai în rugăciune Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, pentru că numai Rugăciunea trece de psihismul şi sentimentalismul nostru, numai ea intră în duhul nostru unde vine şi se sălăşluieşte Duhul Sfânt. Şi acolo intrăm numai în rugăciune şi tăcere…
Împlineşte cât poţi, simplu şi pe măsura ta, Poruncile Lui, spovedeşte-te des, împărtăşeşte-te mereu, hrăneşte-te cu Sfintele lui Cuvinte şi bucură-te simplu de viaţa ta şi de darurile ei, şi acceptă necazurile inerente vieţii pe pământ cu nădejdea că ele nu trebuie să fie decât avertizoare de drum pe Calea Bucuriei, iar nu mlaştină şi iad.
Maica Siluana Vlad, http://maicasiluana.blogspot.com/