Nu putem intra în Împărăţie dacă Îl învăţăm pe Dumnezeu cum să ne rezolve problemele şi cum să ne aranjeze viaţa, întâlnirile, caracterul nostru şi al celor din jur…
Toate problemele şi evenimentele vieţii noastre în timp au rostul de a deveni loc de întâlnire cu Veşnicia. Altfel, e timp pierdut şi locuri de „experimentare” a chinului, a întunericului şi a scrâşnirii dinţilor ca daruri ale lui Dumnezeu pentru a ne trezi şi a urî păcatul.
Dar, atenţie: nu chinul ni-l dăruieşte Dumnezeu sau cele amintite mai sus, ci libertatea de a alege să trăim „după mintea noastră”, ceea ce ne duce în robia voii noastre, subjugată de voia celui viclean sau după mintea Lui, devenită accesibilă oricui voieşte să se lepede de sine, prin Hristos Domnul în Biserica Lui. Durerile şi necazurile vieţii devin daruri când înţelegem că sunt consecinţele alegerilor noastre, prezente sau trecute, şi că dor numai pentru a ne trezi şi a alege Bucuria, şi Pacea, şi Iubirea!
Iar dacă voieşte cineva aceste daruri, îl sfătuiesc să înceapă prin a cere credinţă şi răbdare! Prin aceste daruri, primim lumina şi priceperea, adică harul care ne învaţă ce să facem mai departe…
Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 63-64