Da, trebuie să te spovedeşti curat! E cineva acolo care-ţi face asta şi acel cineva te are la mână cu ceva. Poate sunt lucruri pe care nu le-ai iertat celor care te-au rănit? Dar să ştii că şi noi ne mai plictisim la rugăciune! Nu avem inima aprinsă de dorul lui Dumnezeu ca să ne rugăm curat mereu!
Se povesteşte că era o sfântă și pe când era începătoare în mănăstire avea canon să se roage o jumătate de oră cu rugăciunea minţii şi mai desfăcea din când în când degetele mâinilor pe care le ţinea la ochi, ca să vadă cât e ceasul! Nu vă ruşinaţi, oameni buni, e greu să te rogi, e activitatea cea mai grea. Roagă-te puţin, spune-i părintelui ce ţi se întâmplă, îţi citeşte rugăciuni de frică, te spovedeşte…
E vrăjmaşul care vrea să te ducă la televizor! Sporeşte cu aghiasmă şi el fuge, fă sfeştanie în casă, fă mătănii. Poate ai o spaimă din copilărie, poate o fire mai sensibilă, poate te-ai jucat cu păcatul pe scara blocului sau în altă parte pe întuneric. Poate ai crezut în zodii, ţi-ai ghicit în cafea, mai în glumă, mai în serios, poate te-ai dus la o vrăjitoare să vezi dacă zice, ce-o zice şi cum… Atunci, măicuţă, să ştii, că acela (diavolul) te are la mână şi nu vrea să te piardă. Dar nu te lăsa, fă-ţi cruce şi mergi şi spune-i asta duhovnicului. Să ai duhovnic, acolo ţi-este scăparea! Nu te teme! De câte ori luăm o hotărâre bună să facem un lucru plăcut lui Dumnezeu, apar tot felul de piedici: fie avem „ghinion”, fie ne e frică, fie ne e foame, fie am uitat focul aprins, fie am uitat uşa deschisă… Nu te lăsa păcălit, sunt doar nişte ispite!
Din Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul Bucuriei, volumul II, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 194