„Din tinerețile tale lui Dumnezeu slujind, prin multă ascultare, prin trudă și prin lacrimi, ai stins văpaia patimilor din trup și la cer mintea ți-ai suit, iar rugăciunea lucrând-o neîncetat, te-ai făcut lăcaș al harului.” (Vecernia Sărbătorii)
Psalmistul David ne încredinţează: „Eu am zis: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt»” (Ps 81, 6). Starea de a fi fiu al lui Dumnezeu echivalează cu aceea de a fi „dumnezeu după har”, iar nu după fiinţă, aşa cum numai Unul Dumnezeu este. Dar dacă El este desăvârşit, atunci şi omul poate să se desăvârşească prin unire cu El, căci Mântuitorul ne-a îndemnat foarte clar: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este” (Mt 5, 48). Dacă Dumnezeu este sfinţenie, atunci şi omul, prin unire cu El, devine sfânt după har. Acest lucru îl adeveresc sfinții Bisericii noastre. Unul dintre aceştia este Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail.
La data de 10 iulie sărbătorim Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, care se păstrează la Mănăstirea Suruceni. Cu acest prilej, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către un impunător sobor de preoţi, în prezența obștii monahale și a creștinilor care au venit să-l cinstească în rugăciune pe Sfântul Ierarh Dionisie.
Despre Episcopul Dionisie Gala Galaction, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic spuneau că era un cunoscător al Sfintei Scripturi şi un mare trăitor. Dacă îl întâlneai pe stradă, spuneai că este un simplu călugăr, dacă îl vedeai slujind, spuneai că este un înger al lui Dumnezeu care slujeşte înaintea Sfintei Mese, iar dacă îl auzeai vorbind, te copleşea cultura pe care o avea acest mare ierarh. Poetul Octavian Goga afirma despre Episcopul Dionisie că este „în adevăr un Gură de Aur”. A fost cunoscut tuturor ca un învățător și apărător al credinței și Bisericii lui Hristos. Permanent, pe drum, în tren, în întâlnirile particulare sau publice, în biserică, blândul și smeritul stareț și ierarh împărtăşea tuturor cuvântul Evangheliei. Predicile lui erau pătrunzătoare, pentru că sfaturile transmise prin cuvinte din Sfânta Scriptură erau certificate prin faptele și viața sa. Scopul tuturor cuvântărilor sale era de a oferi celor păstoriți lumină, dragoste, adevăr și pace.
Viața Sfântului Ierarh Dionisie adeverește descrierea părintelui Dumitru Stăniloae făcută celui care trăiește o viață sfântă: „Din persoana sfântului se revarsă mereu un duh de generozitate, de autojertfire, de atenție, de participare, fără nici o grijă față de sine, o căldură care îi încălzește pe ceilalți și care le dă sentimentul că au dobândit putere și îi face să simtă bucuria de a nu fi singuri. Sfântul este mielul nevinovat, totdeauna gata să se jertfeasca, să ia asupra sa durerile celorlalți, dar și un zid neclintit pe care toți se pot sprijini. El este chipul restabilit al Absolutului viu și personal devenit om, un pisc al unei înălțimi amețitoare, dar și al unei apropieri extrem de familiare prin umanitatea sa desăvârșită în Dumnezeu. Este persoana angajată într-un dialog pe deplin deschis și neîncetat cu Dumnezeu și cu oamenii. Este reflexul maxim al umanității lui Hristos.”
Având imaginea vieții sfinte a Sfântului Ierarh Dionisie, să tindem s-o urmăm, pentru ca și noi să împlinim scopul pentru care am fost zidiți, după cum ne îndeamnă și Sfântul Ioan Damaschin: „Privind la traiul sfinților, să le urmăm credința, dragostea, nădejdea, zelul, viața, stăruința în lupta cu patimile, răbdarea până la sânge, ca să avem părtășie cu ei și la cununile slavei.”
După Sfânta Liturghie a fost oficiat un Tedeum de mulțumire.
„O, întru tot lăudate Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce stai acum înaintea Preasfintei Treimi, primeşte rugăciunea noastră şi mijloceşte-ne iertare de păcate, spor în credinţă şi fapte bune, precum şi dobândirea fericirii veşnice, ca şi noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”