Acest praznic dovedește marea slavă cu care Sfânta Maică a lui Dumnezeu este încununată în acea lume. În această zi ea s-a arătat în mare slavă și oamenii au văzut și s-au bucurat. Iar când s-a arătat oamenilor, pe brațele ei larg deschise a ținut un acoperământ de aur, ca să arate tuturor cum ea ocrotește pe oameni și îi acoperă de tot răul.

De aici bucurie îndoită: mai întâi că vedem o mare dreaptă și pătimitoare în viața pământească în atâta slavă în viața cea cerească, iar apoi că vedem cum ea și din acea viață se îngrijește cu stăruință de creștini, de urmașii Fiului și Dumnezeului ei.

Așadar, dacă ea ne bucură pe noi cu arătarea și ocrotirea ei, atunci și acum, și întotdeauna se cuvine ca și noi, fraților, să o bucurăm pe ea. Cu adevărat, și noi putem să pricinuim bucurie Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Întrebați: Cum?

Dacă credem în Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei Maria, prin aceasta noi pricinuim bucurie Sfintei Maicii lui Dumnezeu. Dacă avem dragoste către El, precum El are dragoste față de noi, din nou pricinuim bucurie Sfintei Maicii lui Dumnezeu.

Dacă ținem poruncile lui Hristos, prin aceasta pricinuim bucurie ei, celei care L-a născut pe Hristos Domnul. Dacă ne căim pentru păcatele noastre, ea se bucură cu îngerii și întregul cer al lui Dumnezeu.

Căci Domnul a zis: „Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință.” /Luca 15, 7/

Dacă greșim și nu ne căim, atunci o întristăm pe Preacurata Maică, pe Dumnezeu, și întristăm pe îngerii luminați ai lui Dumnezeu și toate cerurile drepte ale lui Dumnezeu. La ce ne folosește atunci prăznuirea? La ce ne folosesc atunci că ne adunăm la rugăciune și cântăm cântări duhovnicești?

Domnul nu caută la limbă, ci la inimă. Căci atunci când va veni să judece lumea, nu va judeca după limbă, ci după inimă. Dacă va găsi inimile noastre necurate, ne va lepăda; dacă ne găsește inimile curate, pline de milă și dragoste, ne va primi în Împărăția Sa cea veșnică. De aceea și înțeleptul Vechiului Legământ a zis:

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața.” /Solomon 4, 23/.

Când într-un copac inima este putrezită, oare copacul se poate ține multă vreme? Iar inima omului putrezită de păcat, și atunci când putrezește, omul nu mai este om, ci umbră care se trage pe pământ, până când nu piere de tot.

Să nu se întâmple aceasta cu voi, frații mei! Să nu ajungeți umbre, ci să fiți oameni ai lui Dumnezeu!

Iar atunci când sunteți oamenii lui Dumnezeu, sunteți și moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu. Iar că cei drepți moștenesc Împărăția lui Dumnezeu, ne-a arătat Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin arătarea ei în slavă și lumină cu acoperământul ei cu care acoperă de tot răul și de tot duhul cel rău pe cei care cad către ea cu plânset, rugăciune și credință. Ea s-a arătat și se arată.

Nu se arată în zadar, ci să deschidă ochii celor necredincioși, ca să afle de viața veșnică și de Împărăția cerească; să mângâie pe cei întristați, ca să știe că îi așteaptă mare bucurie în acea lume; să întărească pe cei mici și slabi, ca și ei să treacă fericiți această cale pământească și să intre în Rai; să-i îmbărbăteze pe cei ce se pocăiesc, ca să nu se abată de pe calea pocăinței, ci să nu cadă și să se mântuiască; ca fiecare strop al sângelui Fiului ei să-l răscumpere prin mântuirea multor și multor suflete omenești; ca pentru fiecare picătură de sânge al Fiului ei să izbăvească de pieire mii și mii de suflete omenești.

Căci, fraților, preascump este sângele Fiului lui Dumnezeu, care este vărsat pentru oameni. Vai de cei care disprețuiesc acest sânge scump: chinul cel veșnic le va fi plată dreaptă. Ferice de voi, care prețuiți acest sânge și prin el vă mântuiți cu voie și conștienți: viața veșnică va fi recompensa voastră.

Cu adevărat preascump este sângele Fiului Fecioarei Maria. Toți oamenii de la începutul până la sfârșitul lumii, fie că numărul lor este ca iarba pământului și nisipul mării, se pot răscumpăra prin acest sânge. Dar vai, nu toți se vor răscumpăra, ci doar cei care doresc aceasta. Iar cei care nu doresc, vor fi lepădați, căci au disprețuit prețul cu care au fost plătiți.

Fraților, nu disprețuiți pe nimeni! Căci nu este om pe pământ pentru care Fiul Fecioarei Maria nu a dat scump sângele Său. Dacă cineva disprețuiește acest sânge cu care a fost răscumpărat, acela singur va fi răspunzător pentru pieirea sa. Dar voi să nu fiți pricina pieirii niciunuia, căci dacă disprețuiți pe un om, voi disprețuiți sângele lui Hristos care a fost vărsat pentru mântuirea acelui om.

Mai degrabă străduiți-vă să-l înțelepțiți pe cel păcătos și să-l aduceți la credință. Și dacă reușiți acestea, ați dobândit un frate și împreună-moștenitor în împărăția lui Hristos. Pe cel drept lăudați-l, pe cel păcătos îndreptați, pe cel pocăit sprijiniți! Dar precum apa murdară nu poate înălbi pânza murdară, așa nici păcătosul nu poate curăți pe alt păcătos până când, mai întâi, nu se curățește pe sine. De aceea Domnul a îndemnat: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți.” /Luca 4, 23/ Voi, care doriți să îndreptați pe alții, mai întâi să vă îndreptați pe voi înșivă, iar apoi să vă străduiți și pentru alții!

Aceasta este și Legea lui Hristos. În așa fel o veți bucura pe Preasfânta Maica lui Dumnezeu, care necontenit ne bucură; și ne ocrotește de necazuri; și necontenit se roagă lui Dumnezeu pentru noi; și ne iubește ca o maică pe copiii ei; și arde de dorință ca toți să ne mântuim și să intrăm în Împărăția Fiului ei.

Dumnezeului nostru slavă și laudă, iar vouă tuturor, sănătate și pace și bucurii și binecuvântare în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Evanghelia Maicii Domnului – Cugetări, predici, rugăciuni, Editura Predania, 2020

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.