O, Stăpîne mult îndurător şi îndelung răbdător, Tu ai îndurat toate, totul pînă la sfîrşit. De aceea eşti Tu nu doar binecuvîntat în vecii vecilor, dar şi izvorul tuturor binecuvîntărilor tuturor oamenilor care îşi doresc binele în vecii vecilor. Sfinţii apostoli au îndurat pînă la sfîrşit şi au intrat în veşnicia cea binecuvîntată. Sfinţii cuvioşi de bună voie au îndurat toate chinurile şi suferinţele pînă la sfîrşit şi s-au preaslăvit şi în cer şi pe pămînt. Sfinţii mucenici au îndurat de bunăvoie toate schingiuirile trupurilor şi sufletelor lor şi s-au făcut împreună-moştentori ai împărăţiei lui Hristos.
Orice întemeietor de vreo nouă organizaţie sau partid îşi recrutează următori făgăduindu-le bogăţii multe şi multe plăceri dacă fac aceasta, dar ascunzînd cu bună ştiinţă greutăţile şi chinurile prin care trebuie să treacă spre a ajunge la acele bogăţii şi la acele plăceri. Stăpînul nostru Hristos este singurul Care a grăit adevărul următorilor Săi, arătîndu-le atît partea amară, cît şi cea dulce a lui.
El nu a făgăduit nicicum şi nicicînd roade dulci fără mai întîi slujire, nici slavă fără mai întîi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întîi mergerea pe cărarea cea strimtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întîi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întîi plîns cu lacrimi şi jertfire de sine. Deşi Stăpînul nostru a înşiruit cu exactitate toate suferinţele prin care trebuie să treacă ucenicii Lui, El nu-i lasă fără să-i mîngîie cu descoperirea bunătăţilor ce vor să fie. El le descoperă înţelesul mai adînc al suferinţelor, nelăsîndu-i în întunericul deznădejdii. El zice: „Dar cel ce va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui”. Iar care anume este acea binecuvîntare care îi aşteaptă pe cei ce rabdă pînă la sfîrşit, Mîntuitorul însuşi a arătat-o cu îndestulare. Această binecuvîntare a fost mărturisită de mulţi pînă astăzi şi continuă să fie mărturisită de mulţi sfinţi, fie dintre aceia care s-au înfăţişat în slavă din tărîmul celălalt celor dintre cei vii socotiţi vrednici de aceasta, fie dintre cei care, încă în trup fiind, s-au învrednicit de vederile cele cereşti ale binecuvîntărilor care îi aşteaptă pe cei puţini care, cu credinţă şi cu stăruinţă, bine se nevoiesc şi rabdă pînă la sfîrşit.
O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti puterea noastră. Ajută-ne nouă să răbdăm pînă la sfîrşit în credinţa că Tu cu noi eşti pînă la sfîrşitul veacurilor. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
Sfantul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vol. I, Editura Cartea ortodoxa, Editura Egumenita, Bucuresti, 2005