În această duminică, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor, ca unul dintre cele mai mari praznice împărăteşti. Ea se numeşte în greceşte „Cincizecime”, deoarece este a cincizecea zi după Paşti. Icoana care descrie evenimentul utilizează acest cuvânt ca înscris, preluându-l din Noul Testament. Cuvântul apare în Faptele Apostolilor şi în Epistola întâi a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni.
Icoanele tradiţionale prezintă evenimentul în felul următor: O încăpere sus, sugerată prin pereţi străpunşi de ferestre şi împodobită în partea de deasupra cu draperie. În încăpere se află doisprezece Apostoli, aşezaţi pe o bancă semicirculară (exedra). Îşi ocupă locurile după vârstă şi importantă. Se află aşezaţi în centrul compoziţiei, în partea de sus a arcului semicercului format de bancă, iar cei mai tineri dintre ei se află în planul frontal, la fiecare din capetele semicercului.
Deasupra Sfinţilor Apostoli se află reprezentată bolta cerească, din care izvorăsc douăsprezece raze care coboară asupra lor. În mod caracteristic, în această scenă Sfinţii Apostolii au aureole şi câte o limbă de foc în fiecare dintre aureole, în partea de sus a ei sau în raza care se opreşte în aureolă. Chipurile, poziţiile şi gesturile lor vădesc o stare de pace, trează, însă şi de rugăciune.
Sub Sfinţii Apostoli, separat de ei printr-unul sau două arcuri este înfăţişat un bătrân cu barbă şi cu o coroană pe cap. Ţine în mâini – întinse în lături – o pânză cu douăsprezece filactere. Acest om simbolizează lumea locuită (oikoumene), iar filacterele, propovăduirea fiecăruia dintre cei doisprezece Apostoli, care avea să urmeze, în diverse părţi ale lumii. În icoanele mai vechi, în locul acestei reprezentări simbolice a lumii şi a propovăduirii apostolice, sunt înfăţişaţi oameni din diferite neamuri, îmbrăcaţi în straie specifice şi cu capetele întoarse în sus, ca şi cum ar asculta răpiţi învăţătura Apostolilor. Deasupra lor stă scris: „Oameni, neamuri şi limbi”. Ei aparţin diferitelor neamuri care se aflau în Ierusalim în ziua Cincizecimii şi care s-au adunat lângă casa unde erau Sfinţii Apostoli când au auzit vuietul mare la pogorârea Duhului Sfânt şi au rămas uimiţi auzind propovăduirea (kerygma) Sfinţilor Apostoli, fiecare în limba sa.
Folosirea reprezentării simbolice a bătrânului care ţine pânza cu cele douăsprezece filactere a fost preferată mulţimii de oameni, pentru că este un mijloc mai simplu, mai economic, de redare a ideii răspândirii Evangheliei de către Sfinţii Apostoli pretutindeni, totodată, ea nu distrage atenţia privitorului de la Apostoli la mulţimea de oameni.
Sfântul Nicodim Aghioritul sugerează ca în locul bătrânului care reprezintă lumea să fie pictat Sfântul Proroc Ioil spunând (ca un glas al Domnului): „Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1). Aceste cuvinte sunt citate de Sfântul Apostol Petru atunci când se adresează mulţimilor care se adunaseră la Cincizecime şi îi ascultau pe Apostoli vorbind în diferite limbi (Fapte 2, 17). Sfântul Nicodim observă că prorocul Ioil este reprezentat în unele icoane vechi.
Inscripţia icoanei Cincizecimii este: „Cincizecimea”. Evenimentul apare descris în Faptele Apostolilor, capitolul al doilea. Aici citim: „Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au șezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. […] Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: «Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileeni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut ? Părţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!» Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: «Ce va să fie aceasta ?»” (Fapte 2,1-4; 6-12).
În Faptele Apostolilor se spune că erau prezenţi doisprezece Apostoli; în locul lui Iuda fusese ales Matia. În legătură cu alegerea lui Matia în locul lui Iuda, citim: „Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli” (Fapte 1, 23-26).
În icoanele tradiţionale ale Cincizecimii sunt reprezentaţi doisprezece Apostoli. Printre ei, aşa cum am văzut, Sfântul Pavel, deşi el nu era acolo. Ca şi în icoana înălţării, Sfântul Pavel este reprezentat – în ciuda faptului că nu a fost acolo – din raţiuni simbolice, pentru că el avea să devină unul dintre corifeii Apostolilor. Din Faptele Apostolilor şi din Epistola întâi a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni aflăm că, în vremurile apostolice, Cincizecimea se prăznuia în mod regulat.
În capitolul 20 din Faptele Apostolilor se spune că „Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii” (Fapte 20,16). Referindu-se la o altă prăznuire a Cincizecimii, Pavel spune: „Voi rămâne însă în Efes, până la praznicul Cincizecimii” (I Cor. 16,8).
Hristos însuşi a vorbit despre venirea Duhului Sfânt, care s-a petrecut la Cincizecime. În Evanghelia după Ioan, El le spune ucenicilor: „Acestea vi le-am spus, fiind cu voi; dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (In. 14, 25-26; cf. 16,12-13).
Cu privire la felul în care s-a pogorât Duhul Sfânt asupra ucenicilor, Sfântul Simeon Noul Teolog face o observaţie foarte utilă pentru înţelegerea corectă a evenimentului. El spune că acest mod de manifestare a Duhului Sfânt – printr-un vuiet puternic ca de vânt care trece cu repeziciune şi prin limbi ca de foc – a fost ceva unic. Duhul Sfânt, observă el, vine foarte lin, sub formă de lumină duhovnicească, aducătoare de bucurie.
„Puterea Duhului Sfânt, care se dă celui ce îl iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, nu apare în chip văzut, sub formă de foc, nici nu vine cu vuiet mare ca de vânt puternic – căci aceasta s-a întâmplat numai pe vremea Sfinţilor Apostoli, pentru cei necredincioşi. Dar El este văzut în chip duhovnicesc sub formă de lumină spirituală şi vine cu toată pacea şi bucuria.”
Multe cântări minunate din Penticostar sunt închinate zilei Cincizecimii, precum Troparul: „Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt; şi printr-înşii lumea ai vânat, Dătătorule de viaţă, slavă Ţie!”
Locul preferat al reprezentărilor murale ale Cincizecimii este bolta în leagăn de deasupra iconostasului, numită şi bolta secundară a Altarului.
Dr. Constantine Cavarnos