Imaginați-vă pentru o clipă că sunteți arestați pentru că sunteți creștini. Sunteți mama sau tatăl a trei copii mici, trei fiice. Aveți de ales între două lucruri: primul este să vă lăsați fiicele să fie omorâte în fața voastră, una după alta. Cea de-a doua este să vă lepădați public de Hristos, oferind jertfe unui zeu fals.

Ce ați face? Veți privi cum viața se va scurge din chipurile fiicelor voastre dragi? Sau vă veți lepăda de Iisus? Nu e ușor nici măcar să ne imaginăm un astfel de scenariu îngrozitor și mulți dintre noi ar vrea să creadă că au tăria sufletească de a face alegerea corectă.

Dar am face-o? Ar face-o soțiile noastre sau membrii apropiați ai familiei, cei de la care căutăm îndrumare, dar și tărie sufletească, psihică și emoțională?

În timpul persecuției împăratului roman Hadrian (cca. 126 d.Hr), o mamă pe nume Sofia s-a confruntat cu această decizie: să își lase fiicele să fie ucise sau să se lepede de Hristos și să se închine regelui. Fiind creștini din Italia convertiți, Sfânta Sofia și cele trei fiice ale sale, Pistis, Elpis și Agape de 12, 10 și 9 ani, au pătimit pentru credința lor. Sofia a trebuit să privească cum fiicele sale, de la cea mai mare la cea mai mică au fost torturate și apoi decapitate. După ce a jelit la mormântul lor trei zile, Sofia a adormit și ea întru Hristos.

Vă puteți imagina suferința? Groaza? Ca părinte, abia pot să mă gândesc la aceasta. Și, totuși, de aceea avem nevoie de sfinți. De aceea avem nevoie de exemplele lor, nu doar ca amintire a modului în care ar trebui să trăim pentru Hristos, ci ca o amintire a modului în care trebuie să murim, cum să pătimim alături de Hristos ca moștenitori ai veșnicei împărății în El.

Având-o pe Sfânta Sofia, nu trebuie să ne închipuim ce am fi făcut noi sau alții în situația sa. Deși este greu, nu trebuie ca speranța sau credința să ne fie zdruncinate de alegerile greșite ale altcuiva. Nu trebuie să ne pierdem încrederea atunci când și noi suntem persecutați sau în fața suferințelor de aici și acum; în tensiunea dintre deja și nu încă.

Sfânta Sofia, prin chinurile pe care le-a îndurat de dragul mântuirii sale și nu numai, ci și a mântuirii fiicelor sale biruitoare mucenițe, în ce situație din viața noastră nu ar putea ea să mijlocească pentru noi? Prin ce încercări am putea trece, pe care ea să nu le înțeleagă sau să nu poată fi alături de noi?

De aceea cinstim sfinții precum Sfânta Sofia, de aceea ne rugăm ei și celor trei fiice ale sale, fiice care au pierit atât de tinere, dar care au biruit totuși moartea prin Învierea Domnului Iisus Hristos. Am fost asigurați că rugăciunile drepților sunt puternice (Iacov 5, 16) și că nu este nimeni mai drept decât sfinții.

Traducere și adaptare: Pr. Lucian Filip
Sursa: doxologia.ro

Posted in: Articole.
Last Modified: septembrie 30, 2020

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.