Părinte, sunt unii oameni, care deşi au auzit multe despre Hristos, nu au de gând să se schimbe. Nu se întorc. Ce se întâmplă cu unii ca aceştia?
– Aceştia sunt întorşi mult în cealaltă parte şi de aceea este nevoie de multă rugăciune, pentru a se întoarce în partea cea bună. Dacă un om este bun şi îl doare inima pentru alţii, să nu te temi pentru el. Dacă, de exemplu, cineva bea, joacă cărţi şi are şi alte patimi şi nu crede, dar când vede un sărac, se întristează, se tulbură şi vrea să îl ajute, să nu te temi nici pentru acesta, pentru că îl va ajuta Hristos. Dar dacă cineva este nemilostiv şi cu toate că are multe bunuri, persistă în nemilostivire şi se împietreşte şi mai mult, pentru unul ca acesta să te temi. Iată, era o femeie în Austria, foarte bogată, care şi-a cheltuit averea ei la săraci. Dădea aici, dădea acolo, iar la sfârşit a rămas fără nimic. Nişte cunoscuţi de-ai ei au avut grijă şi au dus-o la un azil de bătrâni elegant. Mergea acolo un cunoscut de-al meu şi-i vorbea despre Hristos, dar aceea nu credea. „Hai să schimbăm discuţia”, îi spunea. În cele din urmă i-a apărut Însuşi HRISTOS. Nu în vedenie, ci la arătare. Apoi să fi văzut la ea plâns şi pocăinţă.
– Cum de n-am crezut atunci când îmi vorbeai despre Hristos? spunea ea cunoscutului meu.
– Când venea acel cunoscut al meu şi-mi spunea să fac rugăciune pentru ea, eu îi răspundeam: „Nu, nu fac rugăciune pentru ea, deoarece ea este îndreptăţită să primească ajutor dumnezeiesc”.
– Până acolo a făcut pogorământ Hristos, încât a bine voit să vină El Însuşi.
Atanasie Rakovalis, Părintele Paisie mi-a spus…, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2012, pp. 115-116