Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Trecând marea neudat…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvântul Cel mai înainte de veci, din Fire fiind fără de început, primeşte început, născându-Se cu Trup în Betleem. Naşterea Sa mai înainte să o prăznuim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvântul Cel mai înainte de veci, din Fire fiind fără de început, primeşte început, născându-Se cu Trup în Betleem. Naşterea Sa mai înainte să o prăznuim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să privim cu ochii minţii spre cetatea Iudeii, la Curata, care merge să nască; a cărei naştere multă vreme a vestit-o steaua.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Magii cei din Persia cunoscându-Te pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Împărat Născut din Fecioară pe pământ, s-au gră­bit să se închine Ţie cu daruri.

Cântarea a 3-a. Irmos: Frânt-a arcul…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Veniţi acum, cu cuget curat, să facem să răsu­ne lămurit laudele de înainte prăznuire ale Sărbătorii Naşte­rii lui Hristos.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Veniţi acum, cu cuget curat, să facem să răsu­ne lămurit laudele de înainte prăznuire ale Sărbătorii Naşte­rii lui Hristos.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Vii, Împărate, în mică peş­teră, ca să mă ierţi pe mine, îmbogăţindu-mă, Iisuse, din multa Ta sărăcie.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Venit-a cu Trup Hristos şi S-a născut ca un Om, scoţându-ne pe noi din întunericul răutăţii.

Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe Tine, Doamne…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să se veselească toată făp­tura că iată, Ziditorul Cel mai înainte de veci Se naşte în Betleem, Prunc văzut cu Trup şi este înfăşat în scutece Cel Ce dezleagă, ca un Iubitor de oameni, legăturile greşelilor noastre.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Orice om să se mire, cuge­tând la felul cum începe acum a sărăci Cel Bogat cu mila şi cum în peşteră Se Sălăşluieşte, spre a ne dezlega pe noi de cumplita înşelăciune, voind a ne îmbo­găţi de bunătate.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În noianul păcatelor împotmolindu-mă şi în răutate rătă­cind, Te-ai milostivit, Doamne şi m-ai cercetat şi ai pătruns în pântecele cel Preacurat al Preasfintei Maici, care vine să Te nască pe Tine în peşteră.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Stăpânul, Cel Ce izbăveşte omenirea din blestemul cel vechi, Se naşte din trupul tău, Preacurată Preabinecuvântată. Pen­tru aceasta cu laude pe tine te mărim, Ceea ce eşti Mărirea şi Fala noastră.

Cântarea a 5-a. Irmos: Cărbunele lui Isaia…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dezleagă-mă de nemăsu­ratele răutăţi cu neîntrecuta-Ţi bunătate, Doamne, Cel Ce ca un Bun Te-ai născut în peş­tera din Betleem, din Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dezleagă-mă de nemăsu­ratele răutăţi cu neîntrecuta-Ţi bunătate, Doamne, Cel Ce ca un Bun Te-ai născut în peş­tera din Betleem, din Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cu Trup venind acum Dom­nul, izbăveşte din milostivire pe oameni de sub puterea împăra­tului răutăţii şi în cer îi duce, îndumnezeindu-i.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Acum vine Hristos cu Trup întru ale Sale, ca un Străin; să ne înstrăinăm toţi de pricinile patimilor şi să-L primim pe Dânsul Născut cu Trup.

Cântarea a 6-a. Irmos: Ca Iona din chit…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Uimit este auzul de Minu­nea faptei; că Cel Neîn­căput încape în pântece şi vine să Se nască pentru noi, din pân­tece de Mamă; la a Cărui naşte­re îngerii au cântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Uimit este auzul de Minu­nea faptei; că Cel Neîn­căput încape în pântece şi vine să Se nască pentru noi, din pân­tece de Mamă; la a Cărui naşte­re îngerii au cântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Soarele Cel Luminos, ascuns în nor, vine să Se nască în peşteră şi să lumineze; steaua lu­minoasă şi împăraţii de la Răsă­rit s-au adunat să se închine Lui.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cum Te-a primit, Împărate, peştera cea mică pe Tine, Cel Ce de voie sărăcind, pe toate le-ai îmbogăţit? Cum Te-a privit pe Tine firea oamenilor, Întrupându-Te? Închinămu-ne milosti­virii Tale!

CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…

În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Ce­lei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 7-a. Irmos: Ritori arătându-se tinerii…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împlinindu-se cuvintele Preasfinţiţilor Prooroci, Cuvinte al lui Dumnezeu, vii a Te naşte în peşteră şi a Te în­făşa în scutece, ca un Prunc şi să mă dezlegi pe mine, ca un Bun, de multele greşeli.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cerul, având trebuinţă de gură, strigă prin steaua cea mare venirea pe pământ a Ce­lui Ce a sărăcit pentru noi, în chip de nespus; căruia răspunzându-i cei din Persia, în grabă au ajuns la Povăţuitorul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cetele îngerilor se pregătesc acum cu frică a lăuda pe Hristos, Cel Ce vine să Se nască; iar magii sosesc din depărtare, ca să privească uimitoare privelişte pe pământ, pe Dumnezeu Întrupat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Te lăudăm pe tine, Cingura Curată, Pricinuitoarea tuturor bunătăţilor; că pe Purtătorul de Trup, pe Cuvântul, L-ai năs­cut cu prisos de bunătate; a Cărui naştere a vestit-o mai dinainte steaua din Betleem.

Cântarea a 8-a. Irmos: Chipul cel de aur…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Arătatu-Te-ai, Hristoase, îmbrăcându-Te cu mine, cel despuiat prin înşelăciunea păcatului şi vii să Te naşti Prunc în iesle. Steaua lămurit Te propovăduieşte celor ce strigă: făptura toată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să ne veselim, credincioşilor şi să săltăm cu duhul; că Stă­pânul îmbogăţindu-ne pe noi cu toată îndreptarea, sărăceşte chiar acum, născându-Se şi culcându-Se în iesle, ca un Prunc. Pe Care Îl lăudăm şi Îl preaînălţăm întru toţi vecii!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Proorocule David, ia-ţi desfătătoarea psaltire şi zi: iată, am auzit că Fecioara, în cetatea Sion, vine să nască pe Dum­nezeu, Împăratul şi Domnul; Căruia Îi şi cântăm: făptura toată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Frumos vine să Se nască din pântecele tău, cu negrăit cuvânt, voind să împodobească cu nestricăciune lumea, Domnul, Dătătorul de bine; Căruia să-I cântăm acum: făptura toată să laude pe Domnul şi să-L prea­înalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie; ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii dragostea noastră cea Dumnezeiască. Că tu creştinilor eşti Folositoare; pe tine te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Iată, voind să mă liberezi pe mine din robia cea de suflet stricătoare, Te-ai înscris, Unule Împărate, cu robii, la porunca Cezarului; şi cetatea Betleemului Te-a întâmpinat, născându-Te cu Trup; iar pe oamenii cei ce laudă cu credinţă Naş­terea Ta, în ceruri îi primeşti.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împodobită cu Frumuseţea, mai mult decât fiii oamenilor te-a făcut, Fecioară, Fiul tău şi Stăpânul tuturor; pe Care vii a-L naşte, mai presus de fire, ca o Frumoasă Mieluşea, în peştera Betleemului, ca să facă binele şi să mântuiască pe cei ce se închină Lui.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Tine, Dătătorule de lu­mină, Soare al dreptăţii, Cel Ce ai intrat în pântece şi ai voit a Te naşte mai presus de cuvânt, o stea din depărtare Te-a vestit cititorilor în stele, celor ce au biruit noaptea şi fiinţa întunericului stricăciunii şi cu cre­dinţă s-au închinat, aducându-Ţi daruri.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pământul dănţuieşte, înţele­gând oarecum că Dumnezeiasca venire din Fecioară, de acum va să Răsară din milostivire. Iar cerul vesteşte aceasta cu un glas Tainic din depărtare, prin steaua ivită la Răsărit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Porţi, Fiul meu, tot chipul Duhului; şi cum Te port eu pe tine, Cel Ce Te-ai făcut întru to­tul asemenea mie? Zicea înspăimântându-se cea Neispitită de nuntă; pe care să o cinstim toţi credincioşii, ca pe Maica lui Dumnezeu şi cu laude într-un glas să o mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte…

Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dum­nezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Mi­nune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, tri­miţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.