Nu este exagerată afirmaţia că lumina cărţii, atât de necesară, în prima jumătate a secolului al XVII-lea a venit în ţările romane prin Petru Movilă, mitropolitul Kievului şi a toată Ucraina. Legăturile culturale se ţes mai ales cu Kievul lui Petru Movilă. De acolo vin în Muntenia, atât meşterii, cât şi întregul atelier, cu scule, literă şi clişee. În tipografiile de la Câmpulung, Govora, Dealu şi Târgovişte s-au tipărit în limba slavă cărţile de cult, şi nu numai, pentru ca să poată fi folosite în întreaga ţară, în timp ce în limba romana vedeau lumina tiparului scrieri de drept canonic (Pravila de la Govora) sau de drept canonic şi laic (Îndreptarea legii, Târgovişte, 1652), potrivit istoricului Mircea Tomescu.
Prima carte
Despre ajutorul şi implicarea lui Petru Movilă în reînfiinţare tiparniţei muntene, mărturiseşte însuşi Matei Basarab în Prefaţa Molitfelnicului, prima carte tipărită la o mănăstire din Câmpulung, în 1635: „Nu puţin m-am mâhnit, văzând că nu este nicăieri o astfel de hrană şi adăpare sufletească., Vădit din pricina împuţinării cărţilor., ni s-a arătat nouă un bărbat străin, ieromonahul Meletie Macedoneanul, venit de la Kiev, care ne-a grăit”. De altfel, Petru Movilă a primit de la predecesorii săi una din cele mai bune tipografii, renumită în lumea ucraineană prin editarea multor cărţi de slujbă şi învăţătură.
Restabilind, în mare parte, baza materială a Lavrei Pecerska, Petru Movilă a trecut la întărirea mănăstirii, ca centru important de răspândire a culturii. În tipografia Lavrei s-au tipărit numeroase cărţii, aşa că putem spune că opera lui Petru Movilă este vastă. Gheorghe Bobana, în lucrarea Petru Movilă, profilul unui destin, prezintă o clasificare a ei făcută de cercetătorul ucrainean V. N. Peretz, prin anii 1930, care atribuie lui Petru Movilă trei categorii de scrieri: scrieri proprii în studii şi articole, dedicaţii şi predoslovii, cărţi de cult şi de învăţătură.
Reforma în învăţământ
Fapta de cultură a lui Petru Movilă este apreciată de Dan Horea Mazilu că o perpetuă ardere pentru zămislirea cărţii, deoarece, „. în carte, în alcătuirea ei, multiplicarea, răspândirea şi cercetarea ei asiduă a fixat cărturarul roman, ajuns înalt prelat al Kievului ucrainean, soluţia propăşirii unui întreg sistem de valori apropiat de modelul pe care îl propunea cultura europeană a timpului. Totuşi, cea mai însemnătate realizare a lui Petru Movilă din vremea când era arhimandrit a fost transformarea şcolii Frăţiei din Kiev, întemeiată de Elisei Pletenetki în anul 1616, în instituţie de învăţământ superior.
Politica şi diplomaţie
Relaţiile mitropolitului din Kiev cu Moldova, nu aveau numai caracter cultural şi religios, ci şi politic. Petru movilă împărtăşea ideea creării unei largi coaliţii antiotomane, urmărind scopul ca în ea un rol deosebit să le revină Poloniei, Moldovei şi Ţării Româneşti. Pentru a atinge acest deziderat, trebuia mai întâi înlăturată starea de tensiune în relaţiile dintre Polonia şi Moldova, care au apărut la înscăunarea lui Vasile Lupu. Petru movilă pe căi diplomatice întreprinde măsuri pentru a pregăti căsătoria fiicei mai mări a lui Vasile Lupu, Maria, cu principele polon Janusz Radziwill, care a fost celebrata la Iaşi în 1645 cu binecuvântarea sa. Implicarea directă şi totală a lui Petru Movilă în promovarea acestei alianţe matrimoniale, avea aşadar pe lângă motivaţia de natură emotiv-sentimentală şi una de ordin politic-diplomatic.
Punte între Răsărit şi Apus
Aşadar, îmbinând valoarea tradiţiei răsăritene cu metodele eficiente ale culturii apusene, puse în circulaţie de Renaştere, Reforma şi Contrareforma, Petru Movilă s-a dovedit un creator de punţi între răsărit şi apus, sau mai exact, exponentul de mare valoare care „s-a străduit să întărească unul dintre maluri pe care să existe aceste punţi şi anume, întărirea Ortodoxiei pe malul răsăritean”, după cum precizează Părintele Ştefan Alexe.
În acest sens, conştient de importanta actului sau de cultură şi pentru cultură, Petru Movilă a considerat Colegiul din Kiev cea mai însemnată realizare a sa, lăsându-i prin testament importante valori materiale: cincizeci şi cinci de mii de zloţi, datoria pe care o avea Adam Kisel din Brusilov, castelan de Kiev; două zeci de mii de zloţi, contravaloarea moşiei cumpărată de Petru Movilă; bani gheaţă în suma de şaizeci de mii de zloţi polonezi şi mitra de argint aurit; întrega bibliotecă în diferite limbi; toate clădirile Colegiului cumpărate de Petru Movilă, cu toate drepturile lor.
Revoluţie culturală
Petru Movilă este cel care a reformat sistemul de învăţământ superior şi mediu din Ucraina şi după modelul lui, din Rusia. El a fondat prima instituţie de învăţământ superior din întreaga Europă de est, care, fără a copia pur şi simplu şcoala vest europeană, era la acelaşi nivel cu ea. Promovarea culturii în rândul maselor largi era o preocupare permanentă a lui Petru Movilă. Primii care trebuiau să îndeplinească această misiune nobilă erau, în primul rând, membrii clerului, care, în opinia lui, constituiau adevărate călăuze spirituale şi morale ale întregului popor.
Eforturile lui Petru Movilă au fost încununate de o remarcabilă victorie. Ea a însemnat o veritabilă revoluţie modernă într-o lume pe care o izolare tradiţională o baricadase între zidurile dogmatice. Elevii din Kiev, recunoscători ocrotitorului lor, închina în 1633 lui Petru Movilă o cărticică numită Mnemozina slavei, cuprinzând o dedicaţie şi unsprezece poezii.
Un rol însemnat a avut Petru Movilă în consolidarea relaţiilor confesionale, culturale şi politice dintre Ucraina şi Tara Românească. Situaţia social-politica şi culturală a Moldovei din secolul al XVII-lea nu se deosebeşte prea mult de cea din Tara Românească. Această asemănare este dată de o mulţime de similitudini: limba, religie, conştiinţa de neam. Direct sau indirect, Petru Movilă a înrâurit, prin actele sale, marile transformări culturale din Moldova şi Tara Românească în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Dând dovadă de patriotism şi de multă dărnicie, el a contribuit la înfiinţarea tiparniţelor de la Câmpulung (1635) şi Iaşi (1642), de sub teascurile cărora au ieşit primele cărţi româneşti, după cele apărute în secolul al XVI-lea în Transilvania. Spre deosebire de Tara Românească, unde majoritatea cărţilor au fost tipărite în limba slavonă, în Moldova ele au fost editate în limba romană.
Cartea şi învăţătură
Mecena al artei ucrainene, scriitor şi publicist, Petru Movilă a lăsat prosperităţii lucrări cu caracter bisericesc-teologic, polemic, educativ, filozofic şi moralizator. În maniera caracteristică scriitorilor şi filozofilor renascentişti, Petru Movilă elogiază cartea şi învăţătură. Cu excepţia cuvântului scris care rămâne pe veci, orice monument material – spune cărturarul – arde, se ruinează, dispare în negura vremurilor. Sarcina principală a oricărui cărturar, după tradiţia bizantină, este eliberarea cuvântului aşezat în slovă, acţiunea acestuia fiind egalată doar de cea a actului divin, atunci când acesta, cuvântul scris, se face înţeles. Primele lucrări arheologice din Ucraina aparţin tot lui Petru Movilă şi constau în săpăturile făcute în vremea sa la biserică Desiatina.
Servind progresului cultural şi luptei pentru eliberare a ucrainenilor, politica promovată de marele cărturar, Petru Movilă, de apărare a dogmei ortodoxe şi de ridicare a nivelului cultural al clerului, influenţată de idei umaniste a fost benefică şi spaţiului românesc. Înscriindu-l pe Petru Movilă în rândul pionierilor actelor culturale româneşti, academicianul Mihai Cimpoi concluzionează despre „Mărturisirea” mov ileană şi atitudinea renascentistă a mitropolitului spunând: „. Expunerea incipientă de argumente în evantai, trăsătura dominantă a barochistului Petru Movilă descoperă – un roman.
Petru Movilă considera cultura ca fiind o conjugare de acte de zidire de sine a unui homo singulare, homo unico, astfel încât faptele culturale movilene sunt susţinute de un patos al înfiinţării că cel ce marchează profund compoziţiile picturale şi sculpturale ale Renaşterii, ce reprezintă în coloane, porţi, basoreliefuri pregnante, porticuri, mase monumentale, procesul creării oamenilor, muncii artelor, adică „pricina şi începătură”.
Iubitor de carte
Prin geniul sau organizatoric şi cultural, el a jucat atât în Ucraina şi Polonia, cât şi în Tara Românească şi Moldova rolul pe care l-a avut Nicolae Olahus, cu un secol înainte, în Ungaria. Mare iubitor de cultură, mitropolitul Kievului scrie: „Ştiinţa este că arta lui Arhimede, care reuşeşte să respingă atacurile romanilor”. Aşadar, mitropolitul Petru Movilă, de origine romana, a deschis, prin munca lui, porţile pentru elemente şi forme de cultură occidentală în Răsăritul Europei, în zona zisă pravoslavnică.
Umanist de marcă, personalitate complexă care a polarizat o întreagă suită de valori cultural-spirituale, unindu-le într-un efort de întoarcere spre Europa, Petru Movilă ocupa o poziţie de marcă în galeria figurilor culturale ale epocii. Puternică personalitate a lui Petru Movilă a dominat spaţiul cultural al Europei centrale, răsăritene şi sudice în al doilea sfert al secolului al XVII-lea. Roman prin origine, conştiinţă, simţire şi legături cu spaţiul românesc, nobil al Poloniei şi ierarh ortodox al Ucrainei, el a rămas în conştiinţa posterităţii ca apărător de seamă al culturii, în general şi al celei ucrainene şi româneşti, în special.

.. .                .                                           .                                                                  .                                     Ştefan Popă

Leave a reply

required