Hristos este împărtăşit azi nu numai din motive duhovniceşti sau strict ascetice, ci chiar pentru că familia, rudele sau prietenii impun aceasta, pentru unii care nu din simţire şi conştiinţă evlavioasă se împărtăşesc.

Pentru aceşti oameni, Hristos este măsura propriei conştiinţe. În cazul conştiinţei adormite, omul se întâlneşte cu Hristos, dar nu-L vede, nu-L simte, Hristos se prezintă în faţa şi inima omului în absenţă.

Dacă omul va dori să schimbe ceva din starea lui, Hristos poate lucra şi aştepta un timp oarecare, dacă omul dormitează în obiceiurile şi păcatele lui, nu va fi ajutat de Hristos, sau chiar se împărtăşeşte asemenea celor care l-au bătut, l-au ocărât, şi l-au răstignit… de fapt faceţi aşa cum Domnul vă spune în inimă, numai să vă împărtăşiţi cum se cuvine: căci aici este viaţa.

Sfântul Ioan Maximovici, Predici şi îndrumări duhovniceşti, Editura Sophia, 2005, p. 227

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.