Citiţi Sfânta Evanghelie, pătrundeţi-vă de duhul ei, faceţi din ea rânduiala vieţii voastre. Abordaţi orice lucrare şi orice problemă a vieţii în duhul învăţăturii Evangheliei. Aceasta este singura lumină a vieţii noastre. Printre alte învăţături şi porunci, citim în Evanghelie cum a vorbit Hristos pe scurt despre trebuinţa smereniei şi cum le-a arătat aceasta ucenicilor chiar înaintea patimilor Sale.

Fără smerenie nu poţi fi ucenic al lui Hristos. Fără smerenie inima omului nu primeşte şi nu-şi însuşeşte învăţătura lui Hristos. Inima smerită îl îndeamnă pe om să se supună voii lui Dumnezeu, să primească toate cu cuminţenie, iar Domnul va face în aşa fel încât omul să-şi supună mintea, înţelegerea şi voia sa în ascultarea lui Hristos.

Experienţa dovedeşte că cei ce fac totul după priceperea lor culeg roade amare. Ce chinuri pricinuieşte omului “raţiunea independentă”, în ce întuneric al căderii şi al pierzaniei este aruncat omul prin părăsirea învăţăturii şi a căilor lui Hristos! Calea lui Hristos ajunge pentru noi strâmtă şi dureroasă, dar îi dă omului care o urmează ceva ce nu poate da în schimbul nici unui fel de comori deşarte şi vremelnice, sau al plăcerilor acestei lumi – aşa de scumpe sunt darurile dăruite de Hristos celor credincioşi lui… Să ne încredinţăm, aşadar pe deplin voii lui Dumnezeu. Prin rugăciunea inimii Îl încredinţăm pe Hristos pentru a fi alături de noi pe căile vieţii şi de a intra împreună cu El în Ierusalimul cel de sus. Amin

Stareţul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, p. 203

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.