Când stai în biserică, trebuie să asculţi cu atenţie cântarea şi citirea bisericească şi, cine poate, nu trebuie să lase în acest timp nici rugăciunea lui Iisus, mai ales când nu se aude bine sau clar ceea ce se citeşte în biserică. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p.83)

Faptul că vorbeşti când stai la slujbele bisericeşti sau îţi roteşti privirile în toate părţile, nu numai că este necuviincios, dar Îl şi mânii pe Domnul prin neatenţie şi cutezanţă. Dacă nu putem cu sufletul, cel puţin cu trupul să ne purtăm cuviincios în chip văzut. 

Buna cuviinţă trupească, văzută, ne poate duce la buna rânduială a gândurilor lăuntrice. Aşa cum Domnul a creat mai întâi din pământ trupul omului, iar apoi a suflat în el suflet nemuritor, aşa şi purtarea exterioară şi buna cuviinţă văzută preced bunăstarea sufletească şi încep cu paza ochilor şi a urechilor şi, mai ales, cu înfrânarea limbii, deoarece Domnul în Evanghelie zice: Din cuvintele tale te voi judeca (Luca 19,22), adică pentru ceea ce deseori spunem din neatenţie, pentru aceea vom fi judecaţi cel mai mult şi mai întâi de toate.

A vorbi multe este foarte uşor şi comod, dar a face pocăinţă pentru cele vorbite este foarte greu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea I, p.28-29)

Filocalia de la Optina, vol. II.

Leave a reply

required