Crescând în creştinismul ortodox până când credința devenise însăşi substanța întregii sale ființe, Părintele Serafim îi sfătuia pe oameni să nu caute să-şi afirme Ortodoxia „călcând în picioare” pe alții. Iată ce îi scria unui catehumen ortodox:

Întrucât te pregăteşti pentru Botez, îngăduie-mi să-țin câteva sfaturi:

1. Să nu-ți îngădui să rămâi cantonat în aspectul exterior al Ortodoxiei – fie că e vorba de splendidele slujbe bisericeşti (acea „high church”) de care ai fost atras în copilărie, de rânduiala din afară (post, metanii, etc), de „corectitudinea” după canoane, etc. Toate acestea sunt bune şi de folos, dar dacă le acorzi o importanță exagerată, o sa ai parte de necazuri şi încercări. Tu vii la ortodoxie ca să-L primeşti pe Hristos, şi nu ai voie să uiți niciodată acest lucru.

2. Să te fereşti de atitudinea exagerat de critică. Nu spun să-ți anulezi intelectul şi discernământul, ci mai curând să le subordonezi unei inimi pline de credință („inimă” însemnând nu doar „sentiment”, ci ceva mult mai profund – organul care îl cunoaşte pe Dumnezeu). Din păcate, sunt unii convertiți care se cred foarte „isteți” şi folosesc Ortodoxia ca pe un mijloc de a se simți superiori față de ortodocşii din alte jurisdicții. Desigur, teologia ortodoxă este mult mai profundă şi mai de bun simț decât teologiile greşite ale Apusului modern, însă atitudinea noastră de temei față de ea trebuie să fie una de smerenie, şi nu de mândrie. Convertiții care se mândresc că „ştiu mai bine” decât catolicii şi protestanții, ajung deseori să „ştie mai bine” şi decât preotul lor din parohie, şi decât episcopul, si până la urmă şi decât Părinții şi întreaga Biserică!

3. Adu-ți aminte de faptul că supraviețuirea ta de creştin ortodox depinde în mare măsură de legătura nemijlocită cu tradiția vie a Ortodoxiei. Este ceva cu neputință de aflat din cărți, cu neputință de definit. Dacă atitudinea ta este smerită şi fără criticism exagerat, dacă Îl aşezi pe Hristos pe primul loc în inima ta şi cauți să trăieşti o viață normală, după rânduiala şi practica ortodoxă, atunci vei avea parte de o astfel de legătură. Din păcate, majoritatea jurisdicțiilor ortodoxe din ziua de azi […] pierd această legătură, datorită duhului lor lumesc. Dar mai este şi o ispită „de-a dreapta”, purcezând din acelaşi hipercriticism despre care am vorbit. Biserica tradiționalistă (vechi-calendaristă) din Grecia se află într-un adevărat haos tocmai din această pricină, pentru că jurisdicțiile se luptă între ele şi se anatemizează reciproc unele pe altele din pricina „corectitudinii canonice”, pierzând din vedere întreaga tradiție în probleme de o mult mai mare finețe […].

Dumneata însuți ai destulă experiență de viață pentru a şti să te fereşti de asemenea ispite, care sunt specifice mai mult celor tineri şi neexperimentați; dar este bine să nu le uităm.

Ieromonahul Damaschin, Viaţa şi lucrǎrile Pr. Serafim Rose, Editia Sophia, Bucureşti, 2005

Leave a reply

required