Acuma sigur că şi teh­nica, şi civi­li­za­ţia asta e dată de Dum­ne­zeu să ne folo­sim de ea, dar să o folo­sim cu răs­pun­dere şi să o folo­sim ast­fel, încât să nu ne deran­jeze viaţa noas­tră sufle­tească.

E bun, sigur, să înlo­cu­ieşti o lumâ­nare cu un bec. Dar să fie spre rugă­ciune, spre o carte de pre­dici, spre o carte folo­si­toare.

Astăzi o carte care îna­inte se făcea în 2–3 luni sau într-un an de zile, acum o scrii, şi mâine e sub nasul tău să o citeşti, car­to­nată şi fru­mos aran­jată. E teh­nică, na! Dar o folo­seşti cum tre­buie şi pen­tru ce tre­buie.

Să asculți o pre­dică, să asculți o con­fe­rinţă, să asculți ceva fru­mos. […] Greu este că nu mai are cine le citi! (cărţile). Nu le mai caută nimeni. Atunci aler­gai după o căr­ti­cică să o găseşti, să îţi faci o mân­gâi­ere sufle­tească. Acum le avem pe toate, dar nu avem oameni, nu avem sufle­tele care să cre­ască şi să le caute. E teh­nică, sigur, folo­si­toare şi asta, dar bine­înţe­les că… să te ferească Dum­ne­zeu să des­chizi un inter­net acuma, să te uiţi ce e pe el acolo. Câte la sută sunt bune, câte sunt rele? Dar dacă am fi înţe­le­pţi noi, sigur că le-am folosi, le-am popula cu cele bune, cu cele vred­nice. Acuma stai pe scaun fru­mos şi apeşi pe buton, şi îţi apar toate lucru­rile, ce s-o întâm­plat de ieri până azi, îţi vin sub nas toate să ştii ce se-ntâmplă. Numai să fim noi înţe­le­pţi şi să ştim să le folo­sim pen­tru mân­tu­i­rea sufle­te­lor noastre.

http://www.ortodoxism.com/

Leave a reply

required