Hristos a zis: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19)

Ortodoxia presupune răbdare din partea noastră. Slujbele necesită răbdare – ele durează o perioadă destul de îndelungată de timp și fără răbdare mintea ta nu se va opri din întrebări. Catehumenatul poate dura destul timp. Nu poți grăbi procesul de asimilare al atâtor învățături care constituie stilul de viață ortodox. Numai în timp se pot schimba lucrurile.

Răbdarea este un cuvânt greu într-o cultură în care timpul înseamnă bani și în care mereu ni se pare că ne lipsește ceva.

Dar, deși cultura noastră s-a schimbat, ființa umană nu. Trec tot nouă luni până ajungem la împlinirea timpului în uter. Noi încă dormim o treime din viață. Încă îmbătrânim la aproximativ aceeași vârstă (Sfânta Scriptură vorbește despre vârsta de șaptezeci de ani, poate optzeci de ani, însă durata noastră de viață în medie încă nu a atins optzeci de ani). Dar harul, această energie de viață făcătoare pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, se adaptează, de asemenea, vieții noastre ca persoane. Noi nu primim har și deodată devenim îngeri. Noi primim har și întregul proces al mântuirii noastre este o chestiune de ani.

Istoria Bisericii împreună cu relația personală pe care am avut-o cu mulți părinți duhovnicești m-a condus la concluzia că experința harului în cei care L-au primit este asimilată în profunzime abia după ani de efort susținut, harul luând apoi forma cunoașterii spirituale, pe care prefer să o definesc ca înțelepciune duhovnicească (dar nu în sensul academic al termenului).

Experiența istorică a Bisericii, în care îi includ pe Sfinții Apostoli, pe Sfinții Părinți, pe cei din vechime, dar și pe cei contemporani, face posibil calculul periodei de asimilare ca fiind cel puțin cincisprezece ani. Astfel epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel a fost scrisă la cincisprezece ani după ce Domnul îi apăruse pe drumul spre Damasc. Adeseori perioada durează douăzeci, douăzeci și cinci, treizeci de ani sau chiar mai mult.

Evangheliștii și alți Apostoli și-au scris mărturiile și epistolele la mult timp după Înălțarea Domnului. Mulți dintre Sfinții Părinți au împărtășit lumii descoperirile și experiențele lor abia atunci când parcursul lor pământesc era aproape de final. Mai mult de treizeci de ani au trecut înainte ca starețul Siluan să înceapă să scrie, cu conștiința dogmatică matură, experiențele sale.

Asimilarea harului este un proces de durată…

Pr. Stephen Freeman

https://parintelestephen.wordpress.com

Leave a reply

required