Cumplită este patima aceasta și are multe capete. Din pricina slavei deșarte unii oameni iubesc cu înfocare slujbele înalte, alții banii și averile, alții puterea. Și tot așa mergînd înainte, slava deșartă îi face pe unii ca, tot de dragul ei, să dea milostenii.

Nu e de mirare că oamenii umblă după slava deșartă cînd sunt bogați, cînd sunt puternici. Grozăvia e că oamenii găsesc în stări cu totul contrarii pricini pentru a umbla după laudele lumii.

Cît de stupid e să cauți să fi lăudat și slăvit pentru bogăția ta, pentru hainele tale frumoase și scumpe, pentru slujbele înalte. Iubesc milostenia și sufăr cînd o văd prihănită. Cum e să faci milostenie doar ca ea să fie văzută? Milostenia făcută pentru slava deșartă nu face numai desfrînat pe un astfel de suflet, ci și nebun. De aceea politicienii sunt considerați nebuni, în fuga lor după milostenie falsă. Oare nu văd că pe nimeni nu urăsc oamenii atît de mult ca pe cei care au nevoie de slăvirea lor. Oamenii îți întorc spatele cu cît umbli mai mult după ei.

Dacă ceri lui Dumnezeu slavă, cu atît mai mult te atrage, te laudă și-ți dă mare răsplată. Dacă vrei să vezi și în alt chip paguba ce-o ai cînd dai milostenie de dragul slavei deșarte, de ochii lumii și spre fală, gîndește-te la marea durere și necontenita tristețe ce-ți va pătrunde în suflet cînd vor suna în urechile tale cuvintele lui Hristos, spunîndu-ți că ți-ai pierdut toată răsplata. În toate împrejurările, slava deșartă este un rău, dar mai cu seamă în iubirea de oameni. E o mare cruzime să trîmbițezi nenorocirile oamenilor. Este o insultă adusă sărăciei lor.

Dacă-l insulți pe cel căruia i-ai făcut bine, dacă-i vorbești de binefacerile ce i le-ai făcut, gîndește-te ce faci cînd le spui în fața altora mulți. Cum să scapi de patima asta? Nu-ți arăta milostenia! Hristos spunea celor pe care-i vindeca să nu spună nimănui. Pentru care cîștig le spui oamenilor că ești milostiv? Pentru niciunul, doar pentru nesfîrșita pagubă. Aceia pe care-i chemi să fie martori ai milosteniei tale, ajung tîlhari ai comorilor din ceruri. Dar, mai bine zis, noi înșine ne furăm comorile noastre și împrăștiem cele depuse sus.

Ce nenorocire nemaiîntîlnită! Ce patimă nemaiauzită! Nu vei fi osîndit pentru că n-ai făcut milostenie, ci pentru că te-ai fălit cu ea, pentru că ai făcut pricină de laudă din nenorocirea altora. Milostenia este o taină. Închide dară ușile, ca să nu vadă cineva ce nu-i îngăduit să arăți. Pentru toate aceste pricini, să nu umblăm după slava lumii, ci să dorim numai slava lui Dumnezeu.

Din învățăturile morale ale Sfîntului Ioan Gură de Aur

http://www.orionmedia.ro/

Leave a reply

required