O femeie s-a spovedit şi în timpul întregii Liturghii a plâns cu străpungere de inimă: „Doamne, eu sunt cea mai păcătoasă, iartă-mă, Doamne, miluieşte-mă. Primeşte-mă cum ai primit-o pe femeia desfrânată.”

S-a împărtăşit şi a simţit pentru prima dată în viaţă o dragoste atât de delicată pentru Dumnezeu, şi cât de mare era bucuria care a cuprins-o! Iată ce înseamnă să te pocăieşti cu adevărat şi să primeşti cu vrednicie Trupul lui Hristos!

Şi acum să vedem cum ne apropiem noi de Împărtăşanie: ne-am fofilat cu „fapta, cuvântul şi gândul” însă toată murdăria a rămas în suflet şi îndrăznim să Îl primim înăuntru nostru pe Dumnezeul cel Viu.

Sfântul Grigorie Teologul spune: „Mai bine îmi dau trupul să fie sfâşiat de câini decât să dau Trupul lui Hristos celor nevrednici”.

(Arhimandritul Ambrozie Iurasov, Îndrumar de spovedanie, Editura Sofia, Bucureşti, p. 73-74)

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.