În fiecare an, la data de 6/19 august, sărbătorim una dintre cele mai mari sărbători ale Ortodoxiei – Schimbarea la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe muntele Tabor.

Este cu adevărat mare acestă sărbătoare, pentru că acolo pe Tabor Mântuitorul Însuși Și-a arătat, ca într-o străfulgerare, slava Sa dumnezeiască înaintea Apostolilor Săi. Până acum, Sfinții Apostoli văzuseră și se uimiseră numai de minunile Lui, care erau mari și puternice, semne ale dumnezeirii Sale. Dar în sufletul lor ei îl socoteau pe Mântuitorul tot ca pe un om – un mare Prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor de până atunci.

Însă, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbării la Față, Sfinții Apostoli se conving pentru totdeauna că marele lor învățător este nu numai un om al lui Dumnezeu, ci și Dumnezeu adevărat. Cele văzute și trăite de ei pe muntele Tabor nu le vor uita niciodată, dimpotrivă le vor predica pe parcursul întregii vieți.

După cum ne istorisesc primii trei Evangheliști – „Matei, Marcu și Luca – faptele s-au petrecut așa: Domnul Iisus venea înspre nordul Țării Sfinte, Se îndrepta către Ierusalim și le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce și Învierea Sa, care îl așteptau în Ierusalim.

Ajungând în dreptul muntelui Tabor, a lăsat la poalele muntelui ceata ucenicilor Săi și a luat cu Sine numai trei dintre dânșii: pe Petru, Iacob și Ioan – ucenicii cei mai de nădejde, care vor fi martori și la rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani. Ceilalți Apostoli rămân la poalele muntelui, iar El împreună cu cei trei urcă pe munte, ca să se roage Tatălui Ceresc.

Și, pe când se ruga El, Apostolii moleșiți de somn tresar deodată la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul; fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpada – cum nu se poate nimic înălbi așa pe pământ. Lucru și mai neobișnuit: în această lumină, doi bărbați stau de vorbă cu Iisus despre Patima și Moartea Sa în Ierusalim. Aceștia erau marii Prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie.

Uimit de ceea ce vedea, Petru a zis către Iisus: „Doamne, bine este să fim noi aici; Dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una și lui Ilie una” (Matei 17, 4) – nedându-și seama de ceea ce spunea. Dar Petru încă nu isprăvise bine de vorbit, când ochii Apostolilor sunt martorii unei noi surprize – un nor de lumină îi învăluie și pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu fețele la pământ. Dar Iisus s-a apropiat de ei și le-a zis: „Sculați-vă, și nu vă temeți” (Matei 17, 7). Când au ridicat ochii, nu mai era decât Iisus singur. Și El le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele ce văzuseră, până după învierea Sa din morți. Așa ne este înfățișat în Sfintele Evanghelii faptul Schimbării la Față a Mântuitorului.

Pe Tabor, Hristos S-a schimbat la Fată, dar „nu a luat o altă înfățișare, și nici nu S-a transformat, ci S-a aratat ucenicilor cu adevarata Lui față” (Sfântul Ioan Damaschin). Aceasta înseamnă ca Hristos nu a luat ceva ce nu avea, nici nu S-a transformat în ceva ce nu era, ci S-a aratat ucenicilor așa cum era El în realitate. Practic, atunci când vorbim despre Schimbarea la Față, înțelegem că Hristos a arătat slava Dumnezeirii Sale, pe care o ținea nevăzută prin faptul că apărea oamenilor cu trup obișnuit, pentru că oamenii nu puteau face față vederii Dumnezeirii.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Hristos nu a dezvăluit întreaga Dumnezeire, ci numai o mica parte din energia Sa. El a facut acest lucru ca să arate slava dumnezeiască doar ca o pregustare a Împărăției Cerurilor, dar și din iubire de oameni, pentru ca ucenicii să nu-și piarda încă viața prin vederea întregii slave a Dumnezeirii. De aceea, taina Schimbării la Față ascunde revelarea Împărăției Cerurilor, dar este și expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

Chipul ce a strălucit pe Tabor este o prefigurare a chipului cu care vom învia noi înșine în ziua învierii de obște, de chipul Mântuitorului aveau să se îndrăgostească de-a lungul istoriei toți purtătorii de Dumnezeu, părinți și frați din lume și din mănăstiri.

Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, pe Muntele Tabor, Hristos le-a arătat oamenilor frumusețea originară a chipului lor, tocmai pentru ca El a fost arhetipul zidirii omului, iar omul a fost creat după chipul Său. Prin aceasta, s-a vădit slava chipului, dar și marea cinste pe care o avem de a fi creați dupa chipul lui Dumnezeu.

Schimbarea la Față a Domnului este o măreață înfăptuire ce are o însemnătate netrecătoare nu numai pentru fiecare dintre noi, ci si pentru întreaga istorie a omenirii.

Sărbătoarea de astăzi ne cheamă pe fiecare dintre noi: la o schimbare lăuntrică, la limpezire, la iluminare, la conformarea vieții noastre la voia cea sfântă a lui Dumnezeu, Care totdeauna vrea binele și fericirea noastră, a tuturor oamenilor.

Schimbarea la Față a Domnului este temelia cea tare a nădejdii noastre în schimbarea la față a întregii noastre vieți, cea acum plină de osteneală, de dureri, de frică, întru viața nestricacioasă, asemenea lui Dumne­zeu.

Să nu uităm, frați creștini, că Schimbarea la Față a Mântuitorului începe pe când El se ruga. Și schimbarea noastră lăuntrică trebuie să înceapă tot cu rugăciunea, cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru că singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu ne putem schimba.

Să ne rugăm asemena Sfântului Grigorie Palama, care ani de zile striga: Doamne, luminează-mi întunericul! – și a fost auzit…

De aceea, să nu încetăm a ne ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Puterilor cerești, să ne lumineze mintea, inima și viața cu lumina adevărului și a dragostei Dumnezeului nostru, ca să putem birui și schimba tot ce-i rău în noi și în viața noastră de oameni, ca și în noi să strălucească lumina cea mai presus de orice lumină a faptelor bune, spre binele și spre bucuria semenilor noștri și spre slava Dumnezeului nostru. Amin!

Biblografie:

Arhim. Sofian Boghiu, Predica la Schimbarea la Față. Ne vorbeşte Părintele Sofian, editura Mănăstirii Sihăstria, 1998.

Arhim. Sofronie Saharov: Cuvânt la Schimbarea la Față a Domnului. Despre Vederea Luminii Taborice. http://www.cuvantul-ortodox.ro/

Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sărbători, Ed. Egumenița, 2008

129953.b

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.