De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie? E limpede că noi toți dorim să fim iubiți și plăcuți de toți și de fiecare în parte. Inima noastră nu s-a putut deprinde aici, pe pământ, nici de la părinți, căci și ei sunt mărginiți de timp și de spațiu, iar sufletul caută la cele veșnice. Inima noastră s-a învățat să fie iubită și plăcută de la inima cea dumnezeiască și veșnică, căci și noi suntem dragoste dumnezeiască, de aceea suntem chemați să fim fiii luminii și fiii lui Dumnezeu, plini de dragoste dumnezeiască.
Fie ca peste tot locul unde mergem pacea să se reverse din noi. Să fie multă dragoste și bunătate, dar din păcate, puteți vedea și voi, noi suntem copiii părinților căzuți, astfel încât am pierdut acea putere, căci ne aflăm în robie. Dar Domnul a venit, căci El e aceea dragoste și bunătate, știind bine că păcatul și moartea au intrat în noi din pricina pizmei duhurilor răutății care au căzut. Domnul e singurul care poate să-l îndrepte pe om și să-l aducă la starea dintru început în care l-a și zidit. El a binevoit să ia firea noastră asupra Sa, să o prefacă, să o învie și să o aducă în starea dintru început. Vedem că și Apostolul zice același lucru: că în ziua Înfricoșătoarei Judecați, Domnul mai întâi îi va învia pe cei care au plecat la Dumnezeu înaintea noastră, iar noi cei care vom fi în trup, într-o clipă ne vom preschimba. Ce este muritor se va preface în veșnic și ce este putred în neputred, că trupul nostru, care a avut parte de nemurire, va fi din nou în starea de la început, va trece în materie înduhovnicită, independentă de timp sau de spațiu. Și ca să fim pregătiți pentru acea zi – iar pentru noi fiecare clipă poate fi sfârșitul vieții, și asta este deja mica înfricoșată judecată vremelnică -, mai întâi mergem la judecata vremelnică, iar apoi vom merge unde mila lui Dumnezeu ne va așeza.
Așadar, să ne străduim pentru că dorim, toți dorim să fim plini de dragoste. Iar aici, de la ființe mărginite nu putem dobândi aceasta, această plinătate pe care sufletul o caută. Așadar înseamnă că trebuie cu toată inima, cu toată ființa noastră, să căutăm Izvorul Vieții, de la Tatăl nostru Ceresc, să se împlinească dragostea Sa dumnezeiască în noi.
Voi toți cei ce vă rugați adesea puteți băga de seamă că uneori suntem luminați cu harul lui Dumnezeu și inima arde de dragoste încât cuprinde nu numai pământul, ci întreg cosmosul.
Ce gând ne vine așa, dintr-o dată, încât cu o dragoste nemărginită să acoperim totul? Cu Dumnezeu putem cuprinde totul, căci suntem în El. Dar noi am crezut că, mici fiind, nu am putea cuprinde atâtea, căci suntem făpturi mărunte, dar cu Dumnezeu multe se pot și cu Dumnezeu totul se poate.
De aceea să ne străduim și să ne rugăm Domnului zi și noapte, ca Domnul să reverse binecuvântarea Sa, să ne miluiască, căci mult am pătimit. Poporul nostru sârb a pătimit mereu, și în timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial, dar mulțumim lui Dumnezeu, avem mulți mucenici în fața lui Dumnezeu care se roagă pentru noi. De aceea să-L rugăm pe Domnul pentru Maica Sa Preacurată, pentru îngeri și sfinți, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pentru toți sfinții, să ne miluiască, să ne dea putere, ca prin dragoste să le biruim pe toate!
Dacă în noi se ivește plinătatea dragostei, cu adevărat de toți vrăjmașii se va alege praful. Căci cine îndrăznește să lupte împotriva dragostei? Nu este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se ivește plinătatea dragostei dumnezeiești, de acolo fuge orice răutate!
De aceea să vă străduiți, precum și singuri vedeți, când le iubim pe toate și nouă ne este bine, căci atunci gândurile noastre sunt pașnice, pline de dragoste și bunătate.
Să vă rugați zi și noapte și pe copii învățați-i să se roage Domnului cu inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă bucuria vieții și pace dumnezeiască.
Cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul acestei sfinte biserici, să ne dea Domnul putere să plinim dragostea Sa dumnezeiască întru noi, să simțim deplin dragostea, să putem să-L slăvim pe Domnul și aici, și în toată vremea, cu îngerii și sfinții. Amin!
Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristetea. Cu Dumnezeu toate sunt cu putinta, Ed. Predania