Părinte, aţi putea să ne mai spuneţi ceva despre aflarea inimii?
Când ne aflăm inima, primul lucru pe care îl înţelegem este că-I aparţinem cu totul lui Hristos, că suntem ai Lui, că avem o anumită putere şi că fiecare chemare a Numelui Său se săvârşeşte în tăria Duhului Său. Este un lucru greu de descris în cuvinte.
Mereu ne rugăm, însă de fiecare dată este altfel. Uneori ne rugăm chinuit şi cu mare greutate, însă altădată rugăciunea este cea care ne poartă şi nu ne îngăduie să ne oprim.
Uneori facem un efort şi Dumnezeu ne vine de îndată în ajutor. De fiecare dată e altfel. Însă atunci când ne descoperim cu adevărat adâncul inimii, este ca şi cum am fi aruncat o ancoră, nu în mare, ci în Cer, şi această ancoră ne trage toată fiinţa la Hristos şi ştim că suntem ai Lui.
Arhimandrit Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii, Editura Basilica, Bucureşti, 2014, pp. 201-202