De ce nu văd nici o schimbare în viața mea, deși mă străduiesc și mă rog?
Pentru că, foarte simplu, te rogi doar cu cuvintele lui, şi nu cu cugetul acestuia. Vameşul se ruga cu simţământul păcătoşeniei lui (Luca 18, 13) cu „duh umilit, cu inimă înfrântă şi smerită” (Psalmul 50, 19).
Dumnezeu priveşte la inima omului. Dacă inima se îndurerează pentru păcatele ei şi se pocăieşte în chip sincer, Domnul primeşte rugăciunea ei, altfel o respinge. Pocăinţa noastră, de obicei, nu are roade pentru că în adâncul sufletului vieţuim cu sentimentul fals că suntem evlavioşi, virtuoşi şi, oricum, mai presus decât semenii noştri. Pe astfel de oameni voind să-I cuminţească Mântuitorul, a grăit parabola vameşului şi fariseului. „Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi a zis pilda aceasta, fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18, 9, 14).
Avva Eustratie Golovanski, Caută şi vei afla – Răspunsuri la întrebările creştinilor, Editura Cartea Ortodoxă, 2009, p. 20