– Gheronda, la gropniță trebuie să ardă candela?
– Da, este un prinos adus celor adormiți. Chiar și numai o lumânare dacă aprindem pentru sufletul unui adormit, îl ajută mult.
Mereu să ne aducem aminte de cei adormiți și să ne rugăm pentru ei. Să nu uităm să ne rugăm pentru sufletele lor, ca să afle odihnă.
Eu, de fiecare dată când am Dumnezeiasca Liturghie la Coliba, fac și parastas pentru toți morții ale căror „nume nu au fost pomenite. În Sfântul Munte, la mănăstiri, vineri seara săvârșesc parastas cu colivă pentru cei adormiți, iar sâmbăta dimineața fac Utrenia în biserica cea mare, apoi Dumnezeiasca Liturghie la bisericuța cimitirului. Acolo, la cimitir depunem armele. De la această „casă” vom merge în cealaltă.
– Gheronda, cum să mă rog pentru cei adormiți?
– Să spui în general:
„Dumnezeule, odihnește sufletele adormiților robilor tăi”, iar dacă-ți vine în minte vreun nume al unuia ce a adormit sau dacă afli că a murit de curând vreun cunoscut sau un necunoscut, pomenește-l cu aceeași rugăciune.
Este bine să ne aducem aminte mai întâi de adormiții care au mai multă nevoie, apoi de toți cei care au mai puțină nevoie, iar la sfârșit de cei cunoscuți. Eu, deși niciodată nu mă gândesc la părinții mei, dacă se întâmplă să fiu obosit sau nu am vreme să fac rugăciune în general pentru cei adormiți, îi văd în somn pe părinți. Şi aceasta pentru că, atunci când mă rog pentru cei adormiți în general, se folosesc și ei și se bucură, în timp ce atunci când nu mă rog, sunt lipsiți de această mângâiere. Dacă sărmanii adormiți se folosesc din neânsemnatele rugăciuni pe care le facem, atunci ar trebui ca pe noi, călugarii, să ne jupoaie și să ne săreze de vii dacă nu ne rugăm pentru ei.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013