Mai rămân în istorie multe lucruri să se întâmple, dar reiau firul ăsta: răul trebuie să se desfăşoare până la capăt, Dumnezeu i-a dat îngăduinţă, aşa cum vedem pe Hristos în Ghetsimani, zicând: Dar ăsta este ceasul vostru şi puterea întunericului, şi de n-ar fi zis Cuvântul lui Dumnezeu-Hristos aceste cuvinte, n-ar fi putut cei care au venit cu bâte, şi cu săbii, şi cu altele să-L aresteze – cum zicem azi -, n-ar fi putut să-L aresteze dacă Hristos, cu dumnezeiască putere, n-ar fi zis: Da, ăsta este ceasul vostru şi puterea întunericului!

Asemenea şi pentru cele ale sfârşitului probabil al zilelor noastre, când zice în Apocalipsă: Cine nedreptăţeşte să mai nedreptăţească, cine spurcă să mai spurce, cine lucrează dreptatea să mai lucreze dreptatea, cine se sfinţeşte mai sfinţească-se, şi de nu ar fi zis Dumnezeu, cu dumnezeiască putere, cuvântul asta, n-ar fi putut nici răul, nici binele să se desfăşoare. Trebuie să înţelegem un lucru pe care l-am înţeles mai mult de curând: nimic nu se poate întâmpla decât cu binecuvântare sau cu îngăduinţă dumnezeiască.

Binele este cu binecuvântare, răul este cu îngăduinţă dumnezeiască, în măsura în care Dumnezeu îngăduie şi în limitele acelei măsuri, şi nu mai mult – citiţi începutul cărţii lui Iov din Vechiul Testament, dacă nu ştiţi, să vedeţi în chip foarte limpede -, şi dacă Dumnezeu îngăduie ce numim noi rău, înseamnă că tot un bine este în lucrare, fie aparenţă cu semnul minus, fie şi prin multe suferinţe; dar El Însuşi S-a facut solidar suferinţelor noastre, în Fiul lui, Hristos, Care a suferit pe Cruce şi a suferit până la moarte, a suferit şi durere, a suferit şi eşec, a suferit şi ruşine, a suferit să fie făcut de două parale de către răutăţile lumii ăsteia. Dar iadul, moartea, întunericul nu pot, pur şi simplu nu pot nimica împotriva puterii dumnezeieşti.

Deci, în sensul în care credincioşii erau într-o oarecare descumpănire, cum mi se pare că era cazul în zilele alea, într-adevăr, acolo unde lucrează Dumnezeu – şi unde nu lucrează Dumnezeu?, că acum, cum zice Liturghia Sfântului Vasile, Hristos S-a pogorât de pe Cruce în iad, ca să umple cu Sine toate; unde nu e Dumnezeu? -, acolo unde lucrează Dumnezeu tragedie nu este şi nu poate fi. Însă făptura pe care a zidit-o Dumnezeu, îngerul şi, mai pe urmă, omul, este făptură dotată cu calităţi dumnezeieşti, nu calităţi – toate calităţile dumnezeieşti. Suntem dumnezei în facere, nu prin fire, ci prin lucrarea lui Dumnezeu, Care ne-a făcut să fim astfel.

Fragment din conferința “Criza in Biserica” susținută de parintele Rafail Noica la Alba-Iulia, in aprilie 2003.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.