Mulți dintre creștinii de astăzi socotesc că preoții sunt asemenea unor slujbași ai lui Dumnezeu și funcționari bisericești care îi ajută în diferite probleme, ori le slujesc, când au trebuință Tainele sau săvârșesc Dumnezeiasca Liturghie și, astfel, ei își pot satisface nevoile sufletești sau îndeplini o îndatorire tradițională. Îi socotesc drept vraci care lucrează magic!
Cunoaștem, însă, faptul că harul lui Dumnezeu nu se transmite în chip magic sau automat , ci tainic, prin intermediul Tainelor. Desigur, și un preot nevrednic slujește Tainele, dar nu poate tămădui.
Cei mai mulți creștini se mărginesc la o spovedanie formală sau o participare de formă, ca spectatori, la Dumnezeiasca Liturghie sau chiar la o împărtășire formală cu Preacuratele Taine și nimic mai mult. Nu merge mai departe să se ocupe de tămăduirea sufletului. Însă preoții, părinții duhovnicești, nu sunt numai săvârșitori ai Tainelor Bisericii, ci și îi tămăduiesc pe oameni. Cunosc în chip lămurit și le arată fiilor duhovnicești modul vindecării de patimi. Le descoperă cum se pot izbăvi de robie, cum poate mintea lor să se slobozească de robia patimilor.
Aceasta este învățătura Sfinților Părinți despre părințenia duhovnicească.
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia Ortodoxă, Editura Sophia, 2022