Vedeți, puterile noastre, ale sufletului sunt așa: avem partea pătimitoare și sensibilă, avem una cu care dorim și una cu care ne străduim să facem rost de ce dorim.
Partea poftitoare are două patimi, dorința și plăcerea: doresc ce n-am și-mi face plăcere dacă am. Iuțimea slujește partea poftitoare și ce face? Se mânie dacă nu are acum ce vrea și cum vrea. Se întristează dacă a pierdut ce a avut și îi e teamă că n-o să aibă ce dorește. Deci frica, mânia și tristețea sunt puteri ale sufletului prin care slujim poftelor noastre, puterii poftitoare. Ca să începem vindecarea, trebuie să pornim tot de la partea poftitoare: doresc eliberarea, doresc să trăiesc în iubire. Pentru asta ne întoarcem în trecutul nostru, adică intrăm în beciul ființei unde este întipărit și oferim Domnului spre vindecare tot ce întâlnim acolo. Scoțând la lumina milostivirii Domnului tot ce n-am putut trăi fără El, îmi eliberez și energiile blocate acolo.
Vă spun o poveste: puterile sufletești sunt așa ca niște bodyguarzi care ne apără de hoți. Să zicem că am zece și vine un hoț periculos. Atunci, doi dintre bodyguarzi înhață hoțul și-l băgă în pivniță, și-l țin acolo. Acum mai am opt bodyguarzi. Mai vine un hoț, încă doi bodyguarzi iau hoțul se duc în beci și-l țin bine acolo să nu-mi facă rău. Și tot așa până când, la al cincilea hoț, rămân fără nici un bodyguard și devin total vulnerabilă. Nu mai am cu ce să mă apăr, puterile mele sunt acolo, în beci. Memoria unui abuz, a traumelor și rușinilor mele ține în ea energiile mele și eu nu mai am putere să trăiesc în prezent. Când scot la lumină cele ascunse ale mele și le ofer prin pocăință în Taina Spovedaniei spre vindecare și-i iert pe cei ce m-au rănit, se eliberează și puterile sufletești. Câți dintre dumneavoastră n-ați spus că după prima spovedanie ați zburat, ați dansat, v-ați simțit ușurați! De ce? Păi au venit bodyguarzii acasă. Astea-s puterile sufletești cu care noi ne putem bucura de viață, dar care altfel rămâneau acolo, blocate. Aceasta este recuperarea vieții noastre care-i blocată în ținerea de minte a răului – adică ne ținem mintea blocată în rău! Până nu iertăm, nu suntem liberi.
Învață să ierți și vei fi liber!
Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Ed. Doxologia, 2017