„Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta…” (Lc 2, 29-32).

În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie de Sărbătoarea Întâmpinării Domnului. În acastă zi ne aducem aminte de Întâmpinarea Domnului de către Dreptul Simeon la Templu, la 40 de zile de la naşterea Sfântului și dumnezeiescului Prunc. Despre importanța acestui eveniment în istoria mântuirii omenirii, ne vorbesc cuvintele Sfântului și Dreptului Simeon, rostite în momentul când L-a primit pe Prunc în braţe: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” (Lc 2, 29-32) Cuvinte, care reprezintă nu doar mulţumirea Sfântului Simeon pentru binecuvântarea de a-L întâlni pe Dumnezeu, ci şi oftatul de uşurare al întregii omeniri, care-și aştepta Mântuitorul din timpurile în care Adam şi Eva se tânguiau la porţile Raiului pe care-l pierduse.

„Am putea numi sărbătoarea de astăzi, fără să ne rezumăm doar la asta, ca fiind un Praznic al așteptării, dar nu doar a unei așteptări și atât, ci a uneia care acum se împlinește, a unei așteptări care a ajuns la capăt, o așteptare care acum își găsește deznodământul, o bucurie după atâta așteptare. Dreptul Simeon este, într-un fel, exponentul tuturor celor care în Vechiul Legământ au așteptat, nu puțin, să-l vadă pe Răscumpărătorul, pe Cel Promis. Dreptul Simeon nu a spus doar despre el însuși „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”, ci într-un fel, el s-a referit la toți oamenii, sloboziți în acel moment de tensiunea așteptării Mântuitorului. Pruncul primit în brațe de Dreptul Simeon este împlinirea așteptării, după cum zicem și noi la fiecare Sfântă Liturghie: „Plinirea Legii și a prorocilor Tu Însuți fiind, Hristoase Dumnezeul nostru, umple de bucurie și de veselie inimile noastre”, menționează PS Damaschin Dorneanul.

Bătrânul Simeon, ținându-L în brațe pe Hristos, anticipează evoluția istoriei neamului omenesc de la Hristos încoace și spune: “Acesta este pus spre căderea și ridicarea multora“ (Lc. 2, 34), o proorocie care s-a împlinit în timpul vieții pământești a lui Hristos, dar care continuă să se împlinească de-a lungul istoriei în viața fiecărui om. IPS Hieroteos Vlachos spune: „Această profeție nu se referă numai la Întrupare și la Răstignire, ci și la viața Bisericii, care este adevăratul Trup al lui Hristos. Unii își găsesc mântuirea prin rămânerea în interiorul Bisericii, iar alții se osândesc prin respingerea lucrării ei mântuitoare. De asemenea, prin Botez, am primit în inima noastră harul lui Dumnezeu, care nu ne părăsește niciodată, dar se acoperă de patimi și tocmai de aceea cădem atunci când păcătuim și reînviem atunci când ne pocăim. Hristos va fi “spre căderea și spre ridicarea multora” și în cealaltă viață, pentru că toți Il vor vedea pe Hristos, dar pentru unii El va fi Rai, iar pentru alți, Iad.”

Dumnezeu să ne ajute să ajungem și noi asemenea Sfântului Simeon cel drept, temător de Dumnezeu și plin de Duhul Sfânt, așteptând mângâierea dumnezeiască, sau precum Sfânta Prorociţă Ana, rămând mereu aproape de Biserică, slujind lui Dumnezeu prin post și rugăciune. Astfel, îmbrăcați în pocăință, smerenie și în dragoste de Dumnezeu Îl vom putea întâlni pe Hristos, Cel Care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.