„Noi trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi.” (Părintele Alexander Schmemann)

În Duminica a XXIV-a după Cincizecime, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.

Evanghelia acestei Dumnici ne arată încă o dată cum, în atingere de Hristos, bolnavii se tămăduiesc şi morţii înviază. Ne pregătește pe toți, duhovnicește, ca să înțelegem că Acela Care a înviat-o pe fiica lui Iair ne va învia și pe noi, că El este Dumnezeu adevărat, Cel prin Care toate s-au făcut, Cel Care a venit nu ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea, ca să scoată pe om din moarte la Viață.

„Adevărata problemă a Bisericii, menirea ei, este aceea de a arăta oamenilor că ei sunt cu adevărat fii și fiice veșnicului Tată, a înfăptui în lume putința unei alte vieți asemenea vieții lui Hristos Însuși sau a vieții prorocilor și sfinților. Biserica trebuie să dea lumii nu numai putința credinței în înviere, ci și încredințarea ei. Atunci va dispărea nevoia oricărei alte învățături morale,” ne spune Sfântul Sofronie Saharov.

Moartea nu este decât o despărțire vremelnică a sufletului de trup. Cei morți continuă să fie vii, dar într-un alt plan exestențial. Mântuitorul Hristos exemplifică acest adevăr, vorbind cu fata moartă: „Copilă, scoală-te!” (Lc. 8, 54). Evanghelistul Luca ne mărturisește că „duhul ei s-a întors şi a înviat îndată” (Lc. 8, 55). Iar ca nimeni să nu se îndoiască de realitatea minunii, „a poruncit El să i se dea copilei să mănânce” (Lc. 8, 55). Sunt amănunte legate de moarte și de viață, pe care Evanghelistul Luca le-a sesizat  ca un adevărat medic.

Învierea fiicei lui Iair este, în fapt, icoană a învierii noastre în slava lui Hristos Cel Înviat. O lecție pentru noi toți cei care uităm să-L chemăm pe Dumnezeul Slavei pentru vindecarea și învierea sufletelor noastre.

„Dumnezeul nostru este un Dumnezeu „greu de mulţumit” şi de aceea mulţi cad de la El. E greu de mulţumit pentru că El a plănuit ceva foarte măreţ pentru noi şi vrea să ne dăruiască totul; dar cum poate El să ne încredinţeze tot cerul, toată veşnicia, mai înainte de a fi puşi la încercare?” – se întreabă arhim. Zaharia Zaharou. Și tot el ne vorbește despre faptul că petrecerea noastră pe pământ este vremea care ne-a fost hărăzită pentru a ne învăța să murim: „Toate strădaniile noastre de a învăţa cum să ne rugăm, cum să ne smerim, cum să ne încredem, nu în noi înşine, ci în Dumnezeul cel Viu, nu au decât un singur scop: şi anume să ne pregătească pentru ziua cea mare în care vom muri. Singurul lucru care ne va ajuta atunci va fi atitudinea duhovnicească pe care am cultivat-o de-a lungul vieţii, aceea de a nu ne încrede în noi înşine, ci doar în Hristos, Cel Ce a murit şi a înviat, şi Care de aceea poate să învie morţii, căci „moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Rom. 6, 9).”

Vorbind despre omul cu adevărat credincios, Sfântul Nectarie, pe care îl prăznuim astăzi, nota: „el trăiește pe pământ, însă petrecerea sa este în Ceruri. Fără să se istovească în problemele vieții, are numai o preocupare, o grijă: să nu se îndeletnicească cu multe, ci numai cu un singur lucru de care are neapărată trebuință. Adică toată grija sa se întoarce spre împlinirea legii dumnezeiești și spre săvârșirea cât mai bine cu putință a faptei bune. Inima sa nădăjduiește întotdeauna în Domnul și sufletul său este deja gata să stea înaintea Ziditorului său. Plin de nădejde și curaj strigă împreună cu psalmistul: „Domnul este mie ajutor și nu mă voi teme ce-mi va face mie omul”. Așa au trăit sfinții, devenind ei înșiși o «evanghelie vie». Aşa a fost şi Sfântul Nectarie Taumaturgul, Mitropolitul de Pentapole, marele făcător de minuni.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că dacă avem râvna pentru virtute, nimic nu ne poate împiedica să fim asemenea sfinților. Nu numai harul a făcut din ei ceea ce au fost, ci şi dragostea, râvna lor întru slujirea lui Hristos şi întru purtarea Crucii.

Obștea mănăstirii Suruceni păstrează cu evlavie părticele din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina.

Sfinte Părinte Nectarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.