După 11 ani de nevoinţă şi de jertfire pentru aproapele la Coliba „Cinstitei Cruci”, în anul 1979 Cuviosul Paisie s-a hotărât să se mute, dintr-un motiv duhovnicesc, la o altă chilie.
La 27 februarie, ziua în care i s-a arătat Sfânta Eufimia, la îndemnul bătrânului Ioachim, a aflat Coliba Panaguda, care până atunci fusese casa în care stătea cel responsabil cu vița de vie a Sfintei Mănăstiri Kutlumuş. Aceasta a considerat-o ca pe o binecuvântare a Sfintei Eufimia şi, plin de recunoştinţă, i-a mulţumit pentru purtarea ei de grijă. Părinţii mănăstirii au primit cererea Cuviosului cu multă bucurie.
Coliba Panaguda se află la capătul unei coline şi este înconjurată de multă vegetaţie. Nu departe de ea se află cărarea ce leagă Kareia de Mănăstirea Iviron, iar pe colina opusă este aşezat Schitul „Sfântul Pantelimon”. Bisericuţa colibei este închinată Naşterii Maicii Domnului (pentru aceasta este cunoscută sub numele de Panaguda, adică Sfânta Maria Mică). Ea se află în partea dreaptă a holului, de îndată ce intri în Colibă, iar în partea stângă este chilia Sfântului Cuvios Paisie. În continuare, chilia din partea dreaptă a transformat-o în arhondaric, iar în partea stângă şi-a făcut un mic atelier. Uşa din capătul holului dă în balconul din care se vede Kareia.
Cu toate că voia să se stabilească într-o chilie retrasă în partea de sud a muntelui, s-a jertfit de dragul închinătorilor pentru a se afla la un loc mai accesibil pentru ei, nu departe de Kareia, astfel încât aceştia să poată rămâne peste noapte la mănăstirile din apropiere.
Cuviosul a adus apă de băut de la un izvoraş, printr-un furtun de plastic. Dar fiindcă acesta seca în lunile de vară, a reparat un bazin subteran de apă, care se umplea în timpul iernii. A îngrădit teritoriul chiliei cu gard de sârmă împletită, lăsând două intrări. A făcut şi o grădină foarte mică, în care răsădea puţină varză sălbatică, ceapă, marole şi câteva fire de roşii, nimic altceva. La poarta chiliei, Cuviosul a aşezat o bucată de fier (un brăzdar vechi de plug, agăţat de gard) în care închinătorii loveau cu un fier, ca să anunţe sosirea lor.
Șuvoiul de închinători care altădată mergea la Coliba „Sfânta Cruce” acum se îndrepta spre Panaguda. Cât a locuit aici, Sfântul Părinte Paisie a mângâiat îndureratul popor al lui Dumnezeu. Sute de oameni ajunseseră să-l caute zilnic, iar Cuviosul le lua durerea, neliniştea şi grijile, dând în schimb soluţii, bucurie şi pace.
După trecerea la Domnul a Cuviosului Paisie, Panaguda a fost vizitată de foarte mulţi închinători, care au intrat pe sub gardul de sârmă al colibei, s-au căţărat chiar şi pe balcon şi au luat tot ce găseau: căni, cuţite, lemne, covoraşe, funii, hârtii, până şi buturugi (pe care Părintele Paisie Aghioritul le folosea ca scăunele). Aceasta o făceau fără să fie îndemnaţi de nimeni, era o manifestare de evlavie faţă de Cuviosul Paisie Aghioritul – ei luau aceste lucruri ca să le aibă ca binecuvântare de la el.
Panaguda este şi astăzi loc de pelerinaj, toţi creştinii ce ajung în zonă poposesc câteva minute în curtea chiliei şi în Paraclisul amenajat în interiorul acesteia.

Leave a reply

required