Să fim foarte atenţi cu copiii noştri, cu fetele noastre, pentru că acolo unde au lipsit mamele, au dispărut uneori popoare şi s-au destrămat imperii.

Toate imperiile au pierit în momentul în care n-au mai fost mame! Domnul nostru cel sfânt, Ştefan cel Mare, dacă nu găsea mame ca Vrâncioaia, apoi nu se întâmpla ce s-a întâmplat.

Şi dacă nu aveam noi de-a face cu mama lui Eminescu, căreia nu i-a trecut prin câmpul acesta al materiei cenuşii să facă un avort, sau de asemenea mama lui Mihai Viteazu, etc, nu eram noi nici în poziţia asta geografică şi nici în această admiraţie, căci avem şi vârfuri, oameni deosebiţi.

Să lăsăm deci libertinajul pentru păgâni şi să folosim libertatea pentru noi, creştinii, în legea harului. Noi trăim în legea harului. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, pe Maica Domnului. Ea, cea nouă, este modelul vieţii creştine pentru tot ceea ce este femeie. Şi când spun femeie mă refer de la fetiţa cea nou născută până la femeia ce peste câteva ceasuri îşi dă duhul. Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea Sa la o nuntă. A sfinţit nunta prin prezenţa Sa la ea şi a făcut începutul minunilor sale. Mântuitorul pe cruce a fost însoţit de femeile mironosiţe. El a fost părăsit de toţi bărbaţii cu toată bărbăţia lor şi s-au încuiat în casă de frica iudeilor şi n-au deschis, iar Hristos a intrat prin uşile încuiate la ei. Bărbaţii au fost nişte laşi – în persoana apostolilor – şi prin ei toţi bărbaţii din toate timpurile, până la sfârşitul veacurilor. Iar femeile au manifestat cea mai puternică bărbăţie întrucât, în dispreţul soldaţilor romani, au stat lângă Cruce.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 177-178)

Leave a reply

required