Să ne păzim, așadar, fraților, nu numai de mâncarea în ascuns, dar și de săturarea de bucatele puse înaintea noastra la trapeză. Da, vă îndemn și nu încetez îndemnându-vă, să va aduceți amine de sfânta săptămână care a trecut.

Socotiți-vă folosul care vine din postire, din priveghere și din psalmodie, dar și mâhnirea, fericirea, tăcerea [2 Cor.7, 11]. Fiindcă atunci mănăstirea îmi pare a fi nelocuită de oameni, ci locuită numai de îngeri, pentru faptul că nu se mai aude în ea niciun cuvânt lumesc, ci numai doxologia înălțată de către noi lui Dumnezeu, care este o lucrare a îngerilor. Cred însă că, precum săvârșiți lucrul îngerilor, tot așa și îngerii petrec și cântă în chip nevăzut împreună cu voi.

Deci să nu ne despărțim de însoțirea acelora prin multă vorbărie și vorbirea deșartă, nu îi faceți pe aceștia să se depărteze de voi prin voci fără de rânduială sau strigăte fără măsură, iar pe demoni să-i faceți să se apropie de voi, ca mai înainte, ci fiecare să ia seama la sine însuși și să-și săvârșească cu grijă lucrul și slujirea lui, ca unul care slujește lui Dumnezeu și nu oamenilor [Ef.6,7]; fiindcă scris este: “Blestemat este tot omul care face lucrurile lui Dumnezeu fără grijă” [Ir.31,10].

Sfântul Simoen Noul Teolog, Cateheze, Scrieri. II, Editura Deisis, Sibiu

Leave a reply

required