Ca în fiecare an la 20 iulie, nenumăraţi creştini păşesc pragul Mănăstirii „Sf. M. Mc. Gheorghe”, s. Suruceni, r. Ialoveni pentru a-i cinsti pe Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion, a căror părticele din moaşte se află aici spre închinare creştinilor. Aceste sfinte oseminte au fost aduse în dar mănăstirii, fiind oferite cu multă dragoste de către Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie în anul 2005.

Printre credincioşii veniţi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie s-a numărat şi Ana, o tânără din Chişinău, care ne-a relatat că suferind de cancer în stadiu avansat, a fost sfătuită de medicul oncolog să vină la Mănăstirea Suruceni pentru a se mărturisi. Venind aici, tânăra s-a închinat şi la moaştele Sf. Mc. Epictet şi Astion şi după puţin timp s-a vindecat complet. Printr-o experienţă asemănătoare a trecut şi Alexandru din Ungheni, care înainte de a fi supus unei operaţii chirurgicale a hotărât să se închine moaştelor Sfinţilor Mucenici. După asta medicii au constatat că nu mai este nevoie de operaţie, deoarece rezultatele analizelor au fost foarte bune.

Astăzi au putut fi văzuţi şi mulţi prunci veniţi pentru a lua Sfânta Împărtăşanie şi pentru a fi închinaţi de către părinţii lor la icoana cu părticele din moaştele Sf. Stelian, protectorul copiilor.

Mănăstirea „Sf. Gheorghe” mai este cunoscută credincioşilor şi pentru părticelele din moaştele Cuv. Antipa de la Calapodeşti, un sfânt grabnic ajutător celor care vin cu rugăciune curată şi suflet umil.

Cu prilejul frumoasei sărbători de astăzi, maica stareţă, Egum. Epistemia (Goncearenco) a primit sincere felicitări din partea celor prezenţi, fiindu-i înalt apreciate sârguinţa şi eforturile pe care le depune pentru îngrijirea şi înfrumuseţarea sfintei mănăstiri, unde la moment au loc ample lucrări de renovare, reconstruindu-se biserica de iarnă şi alte clădiri adiacente necesare obştii.

****

Cei doi martiri, Epictet şi Astion, au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305). Tot în legătura cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris în vremea aceea. Sfântul Epictet era originar din părţile Răsăritului, fiind crescut din fragedă copilărie în frica lui Dumnezeu. Învrednicindu-se de harul preoţiei, el ducea o viaţă cu totul curată şi evlavioasă, pentru aceasta fiind răsplătit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugăciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leproşi şi pe ologi şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi. Astion era un tânăr chipeş, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese păgân, ca şi părinţii săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet şi ascultându-i cuvintele pline de înţelepciune, se converteşte la creştinism, şi împreună cu părintele său duhovnicesc, se îmbarcă şi pleacă la Halmyris, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le ştie ţara de origine. După ca s-au stabilit aici, preotul Epictet şi fiul său duhovnicesc Astion duc o viaţă curată, împreună învrednicindu-se de binecuvântările Tatălui ceresc. În urma străduinţelor depuse pentru mântuire, şi tânărul Astion se va învrednici de acelaşi dar al facerii de minuni, ca şi părintele său duhovnicesc, având o deosebită putere asupra diavolului. În vremea aceea, va sosi însă în oraşul Halmyris comandantul Latronianus, având de rezolvat unele probleme administrative şi militare. În a 4-a zi de la sosire, acestuia i se va raporta că în oraş există doi străini, care ar fi vrăjitori şi ghicitori , şi care, prin cuvântările lor, au întors pe mulţi de la cinstirea zeilor. Auzind aceasta, comandantul s-a înfuriat şi a poruncit ca la apusul soarelui cei doi să fie arestaţi şi duşi la închisoare. Fiind prinşi, cei doi sfinţi s-au hotărât ca să nu spună nimic despre familiile şi ţara lor de unde veneau, ci numai să mărturisească faptul că ei sunt creştini, acesta fiind numele, neamul şi patria lor. A doua zi, cei doi au fost aduşi în mijlocul oraşului la judecată, dar Latronianus abia putea să-i privească, feţele lor strălucind ca soarele. În cursul audierii, cei doi sfinţi mărturiseau credinţa lor iî Iisus Hristos, cu puterea Căruia săvârşeau toate minunile de care erau acuzaţi, şi că ei nu se pot lepăda de Acesta, închinându-se zeilor. Auzind toate acestea, Latronianus s-a înfuriat şi mai tare şi a poruncit ca cei doi sfinţi să fie legaţi, iar carnea de pe corp să le fie jupuită cu gheare de fier. Unuia dintre judecători, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinţi mărturiseau într-una pe Hristos în timpul torturilor, nu i-au mai putut ieşi din minte cuvintele lor, aşa că în a 4-a zi de tortura a sfinţilor, a mărturisit şi el că este creştin. Apoi s-a dus la cei doi sfinţi în închisoare, împreună cu toată casa lui, pentru a primi însemnul şi garanţia vieţii, devenind şi ei ucenicii Domnului. În a cincea zi de judecată, Epictet a rostit o cuvântare care s-a terminat cu cuvintele: „Noi suntem creştini”, ceea ce a înfuriat extrem de tare pe Latronianus, care a poruncit ca să fie frecate rănile celor doi cu sare şi oţet, după care să fie aruncaţi într-un cazan cu smoală clocotită. Însă, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinţi au rămas nevătămaţi, şi de aceea au fost condamnaţi ca 30 de zile să nu primească nimic de mâncat şi de băut. Pe când cei doi răbdau toate aceste chinuri, la Halmyris a sosit un străin, care îl va recunoaşte pe Astion, şi se va întoarce la părinţii lui, care nu ştiau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce văzuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus că vrea numaidecât să devină şi ea creştină, şi că dacă va fi nevoie, va înfrunta şi martiriul pentru aceasta. Apoi, părinţii lui Astion s-au îmbarcat în grabă şi au venit la locul în care pătimea fiul lor cel sfânt. După trecerea celor 30 de zile de înfometare, cei doi sfinţi au fost aduşi iarăşi la judecată, unde au mărturisit din nou pe Hristos, în numele căruia făceau ei toate acele minuni despre care se spuneau ca sunt vrăjitorii . Văzând că nu îi poate învinge in nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi sa fie scoşi afară din cetate şi să li se taie capul. Astfel, i s-a tăiat capul mai întâi lui Astion, după care preotul Epictet, lăsându-şi capul peste trupul ucenicului său, a primit şi el aceeaşi pedeapsă, în acest fel, cei doi martiri sfinţind pământul Dobrogei cu sângele lor.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.