„Tot ce facem cu evlavie, cu credință, cu dragoste și cu toată dăruirea – aceea ne sfințește pe noi și pe cei din jurul nostru…”

În miez de toamnă senină am poposit la Mănăstirea de maici cu hramul „Sf. Gheorghe” din Suruceni pentru rugăciune și popas duhovnicesc.

Pășind pragul porții mănăstirii, am fost întâmpinați de curtea plină de culoare și viață, redată minunat de farmecul tomnatic al pomilor și al trandafirilor, care încă nu s-au scuturat.

De 17 ani, Maica Stareță Epistimia priveghează necontenit la straja mănăstirii și a rugăciunii, făcându-se tuturor toate, ca pe toți să-i ajute și să-i dobândească pentru Hristos și Biserica Sa.

Mărturie a acestui fapt este și prezența falnicului tei din fața Bisericii de vară, crescut încă din primul an de stăreție. Acesta, atrage privirea tuturor vizitatorilor, scuturându-și liniștit ca o binecuvântare podoaba frunzelor aurii peste cărarea maicilor, care își fac cu dragoste ascultările zilnice, rostind neîncetat rugăciunea lui Iisus.

Nu este întâmplătoare această legătură simbolică dintre Maica Stareță și falnicul tei, întrucât cunoaștem că teiul este un arbore investit cu multe virtuți, dincolo de faptul că simbolizează prietenia și fidelitatea, din lemnul acestuia sunt meșterite sfintele icoane. De altfel, și prezența lui în mijlocul curții mănăstirii este drept chip unic și prezență mărturisitoare a faptelor și lucrărilor mărețe ce s-au făurit în toți acești ani la Suruceni.

Frunzele galbene care cad ne amintesc de marea trecere în lumea veșniciei. Acesta este de fapt cel mai sigur lucru din viața aceasta, după cum ne învață și Maica Stareță, îndemnându-ne ca pe toate să le facem ca înaintea și în fața lui Dumnezeu, permanent având în minte gândul că ne vom întâlni cu El și vom răspunde pentru toate. Conștiința noastră proprie să ne fie cel dintâi duhovnic, ascultând cu luare aminte la vocea sufletului și graiul inimii.

După ce s-au finisat lucrările de înălțare și pictură a Bisericii Sfântului Ierarh Nicolae, Maica Stareță ne mărturisește că proiectul principal al mănăstirii în prezent este reconstrucția Bisericii de vară a mănăstirii cu hramul „Sf. M. Mucenic Gheorghe”, conform proiectului vechi al monumentului.

În ciuda vremurilor grele de astăzi, Stareța ne mărturisește, plină de încredere în Dumnezeu, că sfinții ocrotitori ai acestor locașuri de pe teritoriul mănăstirii au grijă de refacerea și împodobirea lor cuvenită.

Mulțime de suflete din capitală, dar și din împrejurimi, cu traista plină de probleme, își îndreaptă frecvent pașii spre această grădină frumoasă și plină de tihnă, în care Maica Epistimia îi primește pe toți cu o dragoste de mamă și le preschimbă, cu bunătatea, îndemnurile și rugăciunile ei și ale măicuțelor care se nevoiesc aici, din necazuri în bucurii, din disperări în speranțe, din zbucium în liniște. Pentru că tot ce facem cu evlavie, cu credință, cu dragoste și cu toată dăruirea – aceea ne sfințește pe noi și pe cei din jurul nostru…

Text: Serghei CRUDU, teolog

Foto: Preot Mihail BORTĂ

Leave a reply

required